Interviu cu Prof. univ. dr. Nicolae Dobrovici Bacalbaşa, preşedintele Consiliului Judeţului Galaţi
De câteva luni de zile viaţa dumneavoastră s-a schimbat aproape radical. Practicaţi o cu totul altă meserie decât cea căreia v-aţi dedicat studiul… ce simţiţi că aţi pierdut şi ce aţi câştigat în tot acest timp?
Un singur lucru nu s-a schimbat în această cotitură aproape dramatică a existenţei mele – responsabilitatea. A răspunde de anesteziareanimarea într-un Spital Clinic de Urgenţă a unui judeţ întreg este fără îndoială dificil şi foarte delicat. A răspunde de un judeţ în ansamblul său, în nişte condiţii socioeconomice dificile, aşa cum le cunoaştem cu toţii, este o sarcină copleşitoare, aproape o misiune imposibilă, aşa încât sacul de pe umeri nu a fost ridicat, ci dimpotrivă, s-a mai pus încă unul.
Care este primul gând care vă vine în minte dimineaţa în timp ce vă îndreptaţi către biroul de la CJ şi nu către Spitalul de Urgenţă?
Acum am posibilitatea ca din banii judeţului să aloc o parte, care este aprobată de toţi consilierii, deci nu este legată de voinţa mea, pentru dezvoltarea reţelei medicale aflată sub controlul Consiliului Judeţului, ceea ce căutam să facem reabilitând şi Spitalul de Urgenţă. M-am bucurat că dl. Raed Arafat, care răspunde de activitatea de urgenţă în Minister, are o misiune apropiată de cea pe care o împărtăşesc, privind spitalele judeţene, ca fiind elementele de rezistenţă a întregii reţele sanitare din România în condiţiile actuale.
Ce vă lipseşte?
Faptul că nu mai pot să îmi practic meseria pentru care m-am pregătit atât de mult şi pe care mi-am dorit-o. Intrând în categoria demnitarilor nu mai am voie să fiu medic şi să îmi practic profesia. Am dreptul să predau medicină în învăţământul superior şi fac asta la Facultatea de Medicină şi Farmacie din cadrul Universităţii “Dunărea de Jos” Galaţi, şi mai am dreptul să desfăşor activitate artistică, dar vă daţi seama că nu este cazul. După 45 de ani de anestezie… este aproape dureros. Când am primit numirea şi am desfăşurat ultima gardă, liftiera a început să plângă!
Care simţiţi că este pentru dumneavoastră piatra de încercare?
Am o misiune foarte dificilă! Spitalul Judeţean este o clădire veche de 40 de ani, tot ce înseamnă ţevi şi conductori electrici trebuie înlocuiţi, trebuie facută o expertiză tehnică amănunţită pentru o clădire aflată pe un teren cu risc seismic crescut şi pe un sol macroporic specific Galaţiului, avem şi o uzură materială şi morală a aparaturii acolo şi mă voi strădui să schimb şi asta. Mai vreau să înfrunt o problemă acolo, anume dezinteresul unor cadre medicale faţă de propria meserie şi faţă de codul deontologic. Voi încerca să formulez un cod de ordine interioară care să nu le mai permită unora să preia chiar aşa controlul asupra vieţilor unor oameni, care au avut ghinionul să se îmbolnăvească şi să ajungă pe mâna lor! Mă voi strădui să aduc puţină ordine în toate astea!
Dintre toate funcţiile pe care le-aţi ocupat, de-a lungul timpului, care v-a pus în dificultate cel mai des?
Funcţia de manager al spitalului într-o perioadă în care investiţiile nu depindeau de Consiliul Judeţului ci de Minister, era o cutie neagră de unde veneau lucruri de care nu te puteai folosi şi foarte rar ajungeau şi lururi utile în spital! M-am confruntat cu situaţii în care se spărgea un geam şi nu aveam bani ca să îl pot înlocui! Era un job în care de multe ori trebuia să o faci pe prostul, iar eu nu am stăpânit niciodată această artă!
Umorul dumneavoastră, cunoscut de toată lumea, v-a salvat din aceste situaţii?
Uneori da, pentru că de fapt în acele situaţii, eu foloseam umorul pe post de disperare şi refulare! Oamenii au înţeles în timp că există anumite lucruri şi anumite principii de care eu nu mă folosesc pe post de tranzacţii şi cred că din acest punct de vedere lucrurile s-au lămurit!
De când aveţi această funcţie, aţi câştigat sau aţi pierdut prieteni?
Terentiu spunea că “adevărul naşte ură”! Eu nu am fost în stare să mă despart de adevăr, şi am venit aici, nu pentru că sunt expert în administraţie, ci pentru că într-o ţară unde s-a furat enorm, populaţia a crezut că sunt un om suficient de curajos şi cinstit ca să fac ordine! Şi am început să fac ordine, am trimis inclusiv dosare la Procuratură, acest gest nu cred că naşte prieteni! Mulţi aşteptau să fie beneficiari ai unor situaţii excepţionale! Sunt celebrele sfaturi ale lui Polonius către fiul său unde spunea “nu împrumuta bani la prieteni, că vei pierde şi banii şi prietenii”. Întrebarea dumneavoastră duce cumva la sfaturile lui Polonius!
Raluca Ardean
reperemedicale@gmail.com