Produşii de contrast utilizaţi în imagistica medicală, beneficii şi riscuri

Produsele de contrast sunt medicamente injectate în corp pentru a ameliora vizualizarea unui ţesut în raport cu ţesuturile învecinate. Utilizarea lor în imagistica prin computer, tomografie sau RMN a permis obţinerea unor detalii spectaculoase în imagistică, cum ar fi: analiza vaselor sau proceselor tumorale şi au permis calculul unor indicatori utili în urmărirea tratamentului.

În jur de jumătate din examinările computer tomografice şi o treime din examinările RMN sunt realizate actualmente cu injectare de produse de contrast.

În RMN se utilizează produse pe bază de gadolinium care accelerează relaxarea protonilor de apă ce se traduce pe imagini prin “albirea“ unor zone ale imaginii. În imagistica prin computer tomografie şi examinările cu raze X se folosesc produse de contrast pe bază de iod ce se traduc pe imagini prin creşterea densităţii ţesuturilor în care se fixează (albirea acelor zone).

Toleranţa acestor produşi de contrast este în general excelentă, dar efecte secundare pot apare, acestea fiind mai frecvente la produşii de contrast pe baza de iod-cele uşoare se reduc la uşoare bufeuri de căldură în timpul sau imediat dupa injectare, eventual uşoara senzaţie de greaţă.

Reacţiile alergice medii şi severe sunt rare şi merg de la erupţie urticariană cutanată până la edem facial, criza de astm sau şoc anafilactic. Un pacient ce prezintă o adevărată alergie la substanţe pe bază de iod va reproduce o reacţie dacă i se va reinjecta ulterior produsul. Este deci important să caracterizăm o reacţie alergică când survine pentru a şti exact ce produs trebuie contraindicat şi ce produs poate fi injectat când va fi cazul.

Un alt risc ce trebuie să fie în atenţia radiologului este riscul de insuficienţă renală dat de nefropatia la substanţe iodate care poate surveni în doua zile de la injectarea produsului iodat la pacienţii având deja o maladie renală preexistentă, riscul fiind de a altera o funcţie renală deja precară. Prevenţia acestei neplăceri se face printr-o hidratare corectă pre şi postinjectare de contrast, în caz de alterare uşoară a funcţiei renale, şi evitarea administrării substanţei de contrast în caz de alterare severă a funcţiei renale. La pacienţii având antecedente de hipertiroidie, injectarea de substanţe iodate poate afecta funcţia tiroidei în săptămânile ulterioare injectării.

Produşii de contrast pe bază de gadolinium folosiţi în RMN sunt consideraţi mai putin toxici decât cei iodaţi. Reacţiile alergice uşoare sunt mult mai puţin frecvente dar posibilitatea apariţiei unui şoc anafilactic sever există iar efectul nociv asupra funcţiei renale se manifestă în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală gravă.

În concluzie produşii de contrast în imagistică sunt în general foarte bine toleraţi, totuşi incidente pot apărea, cele mai frecvente fiind reacţiile alergice şi toxicitatea renală, iar în caz de incidente mai severe, de tip anafilactic, radiologul şi colaboratorii săi trebuie să fie formaţi şi antrenaţi să le recunoască şi să reacţioneze. În prezenţa unor factori de risc de a dezvolta reacţii alergice colaborarea între medicul curant şi radiolog este foarte importantă pentru a decide tehnica şi mijloacele adecvate pentru a obţine rezultatele aşteptate de la examenul imagistic.

Specialist: Dr Bălan Cătălin, medic specialist radiolog Remenix Galaţi