Manevra Heimlich

Auzim frecvent de cazuri în care oamenii mor înainte de a apuca să ajungă salvarea la ei, de alţii marcaţi, care au asistat neputincioşi cum o rudă sau o cunoştinţă şi-a pierdut viaţa. De multe ori s-a constatat că ar fi putut fi salvat DACĂ…

Iar asupra acestui DACĂ, ar trebui să intervenim cu toţii, noi cei care ştim cum!

Când am început să scriu aceste rânduri, deja îmi veneau în minte mai multe cazuri, dar o să mă opresc doar la unul dintre ele, la unul în care aş fi putut şi eu să fiu implicată.

Îmi aşteptam copilul în faţă uşii de la clasă. Era în grupa pregătitoare, încă la grădiniţă la acea vreme. În acel moment copii luau masa, iar uşa era închisă.

La desert se serviseră struguri, iar copiii începuseră să arunce unii în alţii cu boabe, până când unul dintre ei l-a nimerit pe un altul, fix în gură. Noroc că nu s-a înecat!

Speriată, educatoare, de altfel o domnişoară foarte bine pregătită, iese din clasă şi-mi povesteşte întâmplarea.

Eu, relativ calmă, i-am spus că manevra Heimlich este uşor de aplicat la copii. Când educatoarea m-a întrebat ce este această manevră, atunci am intrat şi eu un pic în panică, căci mi-am dat seama în ce pericol sunt copiii, inclusiv copilul meu. M-am simţit obligată să-i explic şi să-i arăt manevra (foto).

Această manevră se aplică atunci când o persoană se îneacă cu un corp străin, care blocând traheea, nu permite aerului să ajungă în plămân. Persoana se cianozează (se învineţeşte), devine agitată şi dacă nu se face nimic, desaturează (rămâne fără oxigen în sânge) şi face stop cardio-respirator. Aceste secvenţe se derulează uneori relativ repede (1-2 minute).

Manevra Heimlich este o tehnică de urgenţă pentru a preveni sufocarea atunci când căile respiratorii (trahee) se blochează de către alimente sau alte obiecte.

Manevra Heimlich poate fi folosită în condiţii de siguranţă la adulţi şi copii, dar cei mai mulţi experţi nu o recomandă pentru copiii mai mici de 1 an.

Pentru o persoană conştientă care este aşezată sau în picioare, poziţia dumneavoastră trebuie să fie în spatele persoanei iar braţele le puneţi în jurul taliei acesteia. Dacă este în picioare, se poziţionează unul dintre picioarele dumneavoastră între picioarele victimei pentru a o putea susţine dacă aceasta îşi pierde conştienţa.

Poziţionaţi-vă un pumn, cu partea cu degetul mare în sus, pe abdomenul persoanei, deasupra ombilicului, şi apucaţi pumnul strâns cu cealaltă mână. Trageţi pumnul brusc în sus şi spre interior pentru a creşte presiunea căilor respiratorii, iar obiectul va fi aruncat din căile aeriene.

Manevra se poate repeta până când obiectul iese sau până când persoana îşi pierde starea conştientă.

Această manevră ar trebui să fie cunoscută de toţi, ar trebui învăţată chiar din anii de liceu. Cunoaşterea ei poate face diferenţa dintre viaţă şi moarte.

Specialist: Dr. Roxana Ciobotaru, medic primar ATI, Spital CF Galaţi