Paul Ichim

Paul Ichim
ŞEF SECŢIE CHIRURGIE III, SPITALUL JUDEŢEAN SFÂNTUL APOSTUL ANDREI MEDIC PRIMAR, CHIRURG, DOCTOR ÎN ȘTIINȚE MEDICALE

Reporter: Domnule doctor, începem discuția cu un proiect de lege supus de mai multe ori dezbaterii publice, cel referitor la activitatea medicilor, care ar putea fi puși în situația de a alege între stat și privat. Conform acestei legi, medicii care lucrează acum la stat vor mai putea lucra în privat doar în anumite condiţii: să îşi desfăşoare activitatea tot în spitale, să folosească 20% din numărul paturilor, iar din câştig să încaseze doar 60 de procente. Ce părere aveți?

Paul Ichim: Ca de obicei, se spun jumătăți de adevăruri. Și la ora actuală, legislația permite înființarea unor paturi private în spitalele de stat. Nu știu dacă ați aflat să existe însă o astfel de situație, în orice spital de stat. Versiunea privată a apărut la medici tocmai din cauza plății insuficiente pentru corpul medical. Și atunci, majoritatea medicilor, care au solicitare, au mers și au completat veniturile muncind în privat. Este o treabă de necesitate. Salarizarea pentru corpul medical, indiferent de funcție, este total nesatisfăcătoare în sistemul de stat. Eu aș recomanda Ministrului Sănătății să rezolve mai întâi cu pachetul minim de servicii medicale, atunci se despart apele: pachetul servește spitalul, pentru că unitatea va afla astfel dacă are sau nu venituri suficiente pentru serviciile cerute, și se va face și o triere a oamenilor care vor să lucreze numai în privat. În centrele mari universitare, unde sunt și bani, au apărut unități private complet. Acolo sunt toate serviciile la un loc. Părerea mea este că ideea de a lucra doar în privat sau în stat nu se poate implementa încă, sistemul nu este pregătit. Mai întâi oamenii să-și limpezească situația cu pachetul minim, cu informatizarea și cu cardul de sănătate.

Reporter: De ce nu există și la Galați un spital privat complet?

Paul Ichim: Am avut o discuție la un moment dat cu spitalele private. Și am tatonat să vedem dacă oamenii au de gând să vină și în zona noastră, să facă un spital privat. Nu vorbesc de servicii punctuale, cu cabinet și policlinici care s-au mai făcut în Galați. Vorbim de un spital, cu servicii complete. Oamenii au făcut studiu de marketing, s-au uitat la populație să vadă posibilitățile financiare. Concluzia a fost că Galațiul nu este o ofertă de spital privat, cu împrejurimi cu tot, Brăila, Galați – oamenii sunt destul de săraci. Cine își permite se urcă în mașină și plătește acolo unde vrea. Majoritatea sunt însă amărâți și nu ar putea să fie o ofertă de servicii pe care să și le permită.

Reporter: În afară de pachetul minim, ce recomandări mai aveți pentru un sistem medical mai bun?

Paul Ichim: În momentul în care dai pachetul minim de servicii medicale ar trebui să ai în spate sistemul de ambulator bine pus la punct. În spitalele din afară, ambulatorul este mai mare decât spitalul nostru. Brăilenii au chitit-o bine, cu medicii de acolo, cu Bunea Stancu, președintele Consiliului Județean, care a și fost sfătuit dar a și ascultat, a început să dezvolte foarte bine ambulatoriul. O groază de afecțiuni pot fi rezolvate în ambulator. De exemplu, tot sceeningul pentru afecțiunile oncologice poate fi evaluată complet acolo. La noi, ambulatoriul a rămas la nivelul anilor 1970, cu o populație mai bătrână, mai bolnavă, cu o adresabilitate mai mare și cu servicii ambulatorii mai puține. Și normal că omul vine în spital pentru diagnostic. Ziua de spitalizare este 2 milioane. Dacă ai avea un ambulatoriu adevărat dezvoltat în față, banul care s-ar cheltui pentru serviciul sanitar ar fi cel puțin ca jumătate ca și valoare. Și am face economie.

Reporter: Vorbeați și despre informatizare mai devreme.

Paul Ichim: Am văzut o treabă foarte interesantă la Brăila. Ei erau cu calculatoarele în spital înaintea noastră. Aveau pe evidență, pe fiecare medic – ce internează, ce operează, ce consumă. Iar pentru anumite medicamente costisitoare era o comisie, în fața căreia argumentai de ce foloseai acele medicamente. În acel moment, în care se fac verificări foarte clare, băieții au făcut o economie fantastică. Deci informatizarea trebuia terminate de mult.

Reporter: Care este istoria informatizării la Galați?

Paul Ichim: Prin anii 2000 s-a informatizat prima oară. S-a făcut o achiziție de calculatoare, soft și tot ce era necesar. După acest moment a venit altă administrație, care a blocat de la sine putere contractul. Nu zic dacă acel contract era bun sau rău. Din câte se pare, cine l-a semnat, nu a avut foarte mare grijă. Dar contractul a fost semnat de avocați deștepți și a fost fără posibilitate de a fi atacat. Prin urmare, au venit și au luat și aparaturi, softul și banii spitalului, câteva miliarde bune. Pentru care vad că nu mai răspunde nimeni. Abia acum am înțeles că s-a implicat Consiliul Județean, a venit dotarea cu aparatură și au reînceput treaba, cu bani europeni, din ce am înțeles.

Reporter: Vorbim puțin și de bolile gălățenilor. Ce afecțiune operați cel mai des, domnule doctor, mai ales în ultima perioadă?

Paul Ichim: Am mai spus treaba asta. Era o observație, mă întrebam eu dacă toată lumea operează cancer. Și am văzut un material lansat de Organizația Mondială a Sănătății. Oamenii făceau o afirmație cutremurătoare: este epidemie de afecțiuni oncologice, epidemie ca la bolile infecțioase. Pe vremea când am terminat eu medicina era acolo etimiologia cancerului. Și era la un moment dat o teorie precum că sunt familii de ulceroși, familii de varicoși și familii de canceroși. Dar în zilele noastre factorul genetic nu pare să mai fie primordial.

Reporter: Care sunt factorii care au dus la apariția acestei epidemii?

Paul Ichim: Părerea mea este că totul a plecat de la factorii de mediu. Totul vine chiar și din apa pe care o bem. La asta se mai adaugă mâncarea de pe rafturile hipermarketurilor, legumele care sunt maturate rapid cu infecții diverse. Toate sunt produse care pot determina cancerul. Și atunci: ce este în apă nu e bun, ce beau iar nu e bun, ce mănânc nu e sănătos, la un moment dat nu mai stii ce regim să adopți. Este o chestie care îmi scapă și, din păcate, nici nu știu cum am putea trăi altfel.

Interviu de Georgiana CIUREA