Hipercalcemia – nivelul crescut al calciului în sânge

Hipercalcemia apare:

• în cazul unor pierderi mărite de calciu din organism;
• la o absorbţie mărită de calciu din tractul gastroinstestinal;
• în cazul ingurgitării unei cantităţi prea mari de calciu din hrană;
• pe parcursul unei imobilizări prelungite;
• hiperparatiroidism;
• hipertiroidism;
• în formaţiunile neoplazice ce produc hormoni de tip paratiroidian sau substanţe ce stimulează eliberarea de ioni de calciu;
• în metastazele ce cuprind sistemul osos;
• la excreţia urinară precară a calciului, de exemplu în timpul tratamentului cu unele medicamente;
• la intoxicarea cu vitamina D3 sau vitamina A.

Dacă hipercalcemia este uşoară se poate ca simptomele să nu apară, dar dacă hipercalcemia este severă s-ar putea să apară următoarele simptome: greaţă şi vărsături, pierderea apetitului, sete excesivă, urinări frecvente, constipaţie, dureri abdominale, slăbiciune musculară, dureri musculare şi articulare, confuzie, letargie şi oboseală.

CONSECINŢE

Organismul depozitează calciu în principal în oase, dar, de asemenea, poate depozita calciu în anumite celule, în special în muşchi şi în sânge. Când se consumă alimente bogate în calciu, cum ar fi laptele, brânza sau legumele cu frunze verzi, corpul reglează cantitatea de calciu prin eliminarea urinară a excesului.

De asemenea, reglarea calciului în organism se realizează prin intermediul a doi hormoni: hormonul paratiroidian şi calcitonină. Când nivelul calciului în sânge scade, organismul produce mai mult hormon paratiroidian ce eliberează calciul din depozite (oase), iar când nivelul calciului în sânge creşte, organismul scade secreţia de hormon paratiroidian şi o creşte pe cea de calcitonină, ce are ca rol depozitarea calciului în organism.

Astfel, pot apărea depuneri osoase la nivelul articulaţiilor, formarea de pietre la rinichi – poate duce la blocaj renal – şi calculi biliari, osteoporoză (dacă există o afecţiune a glandei paratiroide), tulburări neuro-psihice şi dereglări de ritm cardiac – calciul intervine în mecanismul de contracţie a miocardului.

Pentru a preveni efectele hipercalcemiei, cum ar fi distrugerea osoasă şi a rinichilor, se poate adopta o conduită “pentru acasă” ce cuprinde următoarele indicaţii:

• consumul suficient de lichide (aprox. 2l de apă pe zi). Pe de-o parte se menţine o stare de hidratare corespunzătoare a organismului şi pe de altă parte ajută la prevenirea formării pietrelor la rinichi;
• efectuarea exerciţiilor fizice – ajută la menţinerea densităţii osoase în parametrii normali.
• NU FUMAŢI! A fost demonstrat faptul că fumatul duce la pierderea de masă osoasă.