Protest pentru normalitate!

Sfârşitul lunii martie a adus în plan social protestul medicilor sub formă legală, adică de grevă. Japoneză deocamdată! Sub aspect strict juridic cerinţele s-au concretizat în câteva puncte care, preluate din materialele publicate, sunt legate de salarizare, sporuri pentru condiţii speciale, respectarea normei de muncă, acordarea unor facilităţi sau gratuităţi în asistenţa medicală pentru personalul medical, angajarea de personal. În fapt de ce protestăm? Se pot întreba oamenii din afara sistemului care nu pot cunoaşte tensiunea sub care lucrăm? Fiindcă suntem computere umane care nu avem voie să ne blocăm ore în şir, nu putem lăsa pacienţi pe masa de operaţie pe motiv că s-a terminat programul de lucru, nu avem cum lăsa pacienţi la uşă care au nevoie de medicamente (şi care desigur că, în ciuda listelor de programări, se prezintă cu disperarea celui care dă, nu respectă o regulă dar poate se poate face o excepţie. Şi facem!).

Vor fi suficiente voci care să decline competenţa unora dintre noi sau corectitudinea altora, dar acestea sunt cazuri izolate şi datorate ”blocării sistemului!” – de gândire sau comportament! Dacă acceptăm o izbucnire nervoasă sau chiar o ”îmbrânceală prietenească” a unui politician, putem tolera şi o ”ieșire” a unui medic după 36 ore de nesomn! Nu ar trebui, dar o facem, cu mai mare şi paradoxală înţelegere pentru politician! O societate sănătoasă ne-ar disciplina şi pe unii şi pe alţii. O salarizare corectă nu ne-ar mai determina să avem cel puţin câte două slujbe. Angajarea de personal, mai ales operatori digitali, ne-ar fluidiza activitatea. Avem o încăpăţânare să însănătoşim sistemul! Şi deşi încă nu am descoperit soluţia nu am pierdut încă speranţa! Aceştia puţini şi naivi câţi am mai rămas în România!

dr. Mihaela Chelariu