Protezele Valvulare

În interiorul inimii există un sistem de valve prin funcționarea cărora este asigurată curgerea sângelui către vaselele principale: aorta și artera pulmonară. În situația în care una dintre valve nu mai funcționează normal aceasta poate fi schimbată cu o proteza valvulara sau poate fi reparată. Varianta preferată este repararea valvulara, dar din păcate nu este posibilă decât în puține cazuri. La majoritatea pacienților valvele care nu funcționează normal sunt schimbate cu proteze valvulare. Aproape în toate cazurile protezele valvulare sunt introduse în inimă prin intervenții chirurgicale pe cord deschis cu sternotomie (deschiderea toracelui) sau mai rar pe la vârful cordului. Sunt și situații în care o proteză valvulara este introdusă până la nivelul cordului cu ajutorul unor sonde pe cale vasculară – protezare valvulara percutana (procedeu foarte rar folosit in Romania).

Primele protezări valvulare reușite au fost efectuate în urmă cu aproximativ 55 de ani. In 1952 Charles A. Hufnagel a implantat primele proteze valvulare cu bila la 10 pacienți dintre care 6 au supraviețuit. A fost deschis astfel drumul acestor tipuri de intervenții chirurgicale cardiace care au salvat viețile a sute de mii oameni.

În prezent se folosesc doua tipuri de proteze valvulare: biologice si metalice. Tipul de proteza este ales în funcție de vârsta pacientului, de celelalte boli pe care acesta le mai are, de condiția locală anatomică, de afecțiunea care a condus la disfuncționarea valvei dar și de durata medie de supraviețuire pe care o anticipăm că o are pacientul.

Protezele biologice se numesc și proteze tisulare. Ele sunt de fapt valve prelevate de la animale (bovine, porcine) și prelucrate pentru a putea fi introduse într-o inimă umană. Foarte rar aceste valve sunt recoltate de la cadavre. Aceste proteze valvulare au marele avantaj că nu necesită tratament anticoagulant. Marele dezavantaj îl reprezintă riscul de deteriorare structurală. La 10 ani de la implantare aproximativ 30% dintre aceste proteze au un grad înalt de deteriorare.

Protezele metalice sunt mai durabile. Protezele metalice sunt de mai multe tipuri: cu bila în cușcă (prima generație de proteze), monodisc și cu doua discuri (tipul de proteză valvulara cel mai utilizat astăzi). Pot fi confecționate din diverse aliaje metalice sau cauciuc siliconat. Principalul dezavantaj al acestor proteze este riscul ca pe suprafața lor să adere celulele sanguine și să se formeze cheaguri de sânge. Din acest motiv pacienții cu astfel de proteze valvulare trebuie să ia tratament anticoagulant (care subțiază sângele si împiedica formarea cheagurilor) toată viața. Cheagurile care se pot forma pe suprafața protezei metalice pot agrava funcționarea protezei care se poate colmata (bloca) ceea ce duce la o situație grava în care de multe ori singura șansă de a salva viața pacientului o reprezintă o noua intervenție chirurgicală de urgență. Cheagurile pot însă și migra în circulația generala și pot determina blocarea curgerii sângelui în anumite teritorii determinând accidente vasculare cerebrale sau ischemii arteriale acute la nivelul mâinilor și picioarelor (existând riscul amputării de urgență a mâinii sau piciorului). Pentru a evita aceste situații grave pacienții cu proteze valvulare mecanice trebuie sa urmeze tratament anticoagulant cronic cu sindrom sau trombostop (în România) sau warfarina în alte țări. Monitorizarea tratamentului anticoagulant se face printr-o analiza de sânge numita INR pe care pacienții trebuie să o facă lunar sau cât de des considera medicul curant.

La majoritatea pacienților valoarea INR trebuie să fie între 2 si 3. Sunt și situații când valoare INR trebuie să fie puțin mai mare. Trebuie să ascultați recomandările medicului dumneavoastră. Pe perioada tratamentului anticoagulant sunt interzise manevrele sângerânde de tipul injecțiilor intramusculare, extracțiilor dentare și intervențiilor chirurgicale. Sunt permise injecțiile intravenoase. Consumul de aspirină și antiinflamatorii se face doar cu avizul cardiologului existând un risc de sângerare. Multe alimente interfera cu sindromul/ trombostopul putând modifica valoarea INR. De aceea este important sa discutați cu medicul dumneavoastră despre aceste aspect ale tratamentului anticoagulant. Medicamentele anticoagulante de generație nouă (dabigatran, rivaroxaban, apixaban) care nu necesita determinarea INR și au mai puține interferențe cu alimentația nu au deocamdată indicație pentru a putea fi utilizate la pacienții cu proteze valvulare metalice.

Dr. Lucica Grigorică – medic primar cardiologie

0 Comments

Leave a Comment

Login

Welcome! Login in to your account

Remember me Lost your password?

Lost Password