”Age, si quid agis!” ”(Fă, dacă faci ceva!)”
Autenticitatea unui text vorbit sau scris are valoare atât timp cât spune ceva! În rest ”is silence” vorba poetului, și dacă ar fi doar tăcere, tot ar fi însă, prostia a atins cote inimaginabile! Nu am pretenția unor studii aprofundate de jurnalism. Mă întreb totuși de ce sunt lăsați să intervieveze ”tinerii reporter” care pun niște întrebări de îți stă mintea în loc! Indiferent de interlocutor, fie că e un politician, sportiv, show-man, om de rând, sau chiar
criminali, toți privesc sceptici, mai se enervează, ba o ilustră reprezentantă a unei minorități amenință cu o furcă, în fine suntem la teatru nu la știri! Politicienii par rezervați și afectați, oricum ei sunt învățați să răspundă nici că da nici că nu, sportivii funcție de rezultat ori sunt fericiți ori mohorâți și nu mai contează ce sunt întrebați. Mai există din fericire intervievați de tipul ”Becali” care merită felicitați! ei, da, tipul de oameni cărora când li se pune o întrebare fără sens ”mi ți-i ia la val” ca în povești! Ce înseamnă tot acest demers și pentru ce mă revolt? În primul rând pentru limba româna vorbită, apoi pentru limba română scrisă și în general pentru educație. Nu pentru educația din școli, ci pentru lipsa de respect pentru înțelegerea acestei limbi, pentru lipsa bunului simț și lipsa auto-instrucției pentru faptul că cei care produc știrea sunt luați de val și nu știu sau nu vor să își acordeze instrumentele, adică uită să își trieze oamenii. Și asta se întâmplă fiindcă în România știrea senzațională este ieftină. Sunt tineri care zâmbesc amar! Cei care ar pune o altfel de întrebare, dar nu pentru mai puțin de salariul minim pe economie! Sunt sute de astfel de tineri, care au ”rupt” băncile școlilor românești sau ale unor țări cu tradiție în mass media! Unora li se pare simplu să scrii ceva. ”Age, si quid agis! (fă, daca faci ceva!)”. Titlul mi se
pare sugestiv pentru ce am dorit să vă comunic. Pentru a-l găsi am citit câteva ore de limbă latină- traduceri. QUOD ERAT DEMONSTRANDUM!??!!!