Depresia
- Dr. Anamaria Ciubară
Cea mai întâlnită formă de depresie atât la adulţi, cât şi la tineri este depresia reactivă. Oricine poate suferi de depresie, indiferent de sex, vârstă, pregătire intelectuală sau nivel socio-economic. Totul este să ştim cum să răspundem la factorii de stres care declanşează depresia. Din păcate, reacţia emoţională depinde de trecutul fiecărei persoane.
Ca simptome specifice ale depresiei reactive întâlnim dispoziția depresivă, iritabilă, irascibilitatea, nervozitatea sau scăderea pragului de toleranță la frustrare. Bolnavul poate să zâmbească sau chiar să nege schimbarea de dispoziție, dar să se plângă în schimb de dureri persistente (cel mai frecvent întâlnite fiind durerile de spate) care nu cedează la antalgice și care de obicei nu au o cauză fiziologică sau de alte suferințe somatice. La fel, poate să prezinte accese de plâns sau dimpotrivă să acuze incapacitate de a simții emoțiile.
Manifestările psihologice asociate sunt exprimate prin lipsă de încredere în propria persoană, cu stimă de sine scăzută, indecizie, scăderea capacității de concentrare, retracție socială, gândire pesimistă, auto-învinovățire. Pot să apară senzația de oboseală, agitație, modificări de greutate corporală, tulburări de somn, tulburări de dinamică sexuală.
Chiar dacă depresia este caracterizată ca o boală episodică, studii prospective au descoperit că recurența este mai degrabă normala decât o excepție. Mai mult, dovezile concludente susțin o „ipoteză de aprindere” în care episoadele depresive sunt declanșate mai ușor în timp, ca proces care se produce prin scăderea pragului de impact pentru evenimentele de viață stresante (sensibilizarea la evenimente minore) sau prin creșterea dereglarilor spontane, ambele indicând efectele progresive ale depresiei. Analiza riscului de recurență într-un mare studiu pe gemeni a sugerat, de asemenea, o contribuție genetică, deoarece pacienții cu risc genetic crescut sunt mai usor de comparat și prezintă o asociere mai scăzută între evenimentele de viață stresante și debutul episoadelor depresive comparativ cu pacienții cu risc genetic scăzut. Diagnosticul diferențial în astfel de cazuri se realizează între forme reactive și endogene de depresie. De asemenea, trebuie excluse afectiunile mai grave care necesită terapie specifică. În cazul depresiei reactive combinația tratamentului antidepresiv și al psihoterapiei duce la cele mai bune rezultate și este cea mai indicată