Mihaela Moisei-Gingivita de sarcină
Sarcina reprezintă o stare fiziologică care cuprinde totalitatea fenomenelor ce se desfășoară între fecundașie și naștere, în timpul cărora, embrionul, apoi fătul, se dezvoltă în uterul matern. Pe durata sarcinii au loc o serie de modificări hormonale și imunologice care influențează și țesuturile gingivale din cavitatea bucală. Întâlnim astfel o afecțiune numită gingivita de sarcină ce apare cel mai des între lunile a doua și a opta și are o prevalență cuprinsă între 30 % și 75% . Poate să îmbrace un caracter acut sau subacut în funcție de intensitatea fenomenelor locale și generale. Astfel creșterea nivelului seric de estrogeni și progesteron acționează ca factor de proliferare pentru unele specii microbiene agresive pentru țesuturile gingivale. Totodată reacția imunitară locală scade prin scăderea producției de anticorpi ceea ce duce la instalarea inflamației . La apariția acestui fenomen contribuie și o serie de alți factor locali care contribuie la menținerea unei încărcături mari microbiene, cum sunt cariile dentare netratate, tartrul dentar, lucrările protetice deteriorate sau incorect între inute. Este important de adus în discuție și fumatul obicei vicios care chiar dacă este întrerupt pe perioada sarcinii, își manifestă efectul nociv până la cinci ani după renunțarea la fumat.Local fumatul favorizează depunerea de nicotină, placă microbiană și tartru dentar iar efectul sistemic se manifestă prin irigarea sangvină scăzută a țesuturilor gingivale datorită vasoconstric iei pe care o induce. Femeia însărcinată poate observa manifestarea acestui fenomen de inflamație produs prin cumul de factori printr-o serie de semne locale. Gingia este mărită în volum, de consistență mai moale și cu aspect lucios . Culoarea devine roșie și apar sângerări la cele mai mici atingeri. In cazul unei suprainfectări apar dureri și secreții purulente locale.
Uneori în trimestrul trei de sarcina poate apare o formă de hipercreștere gingivală localizată de regulă în dreptul unuia sau doi dinți, pe suprafața vizibilă, numită “tumora de sarcină “. Cauza o constituie nivelul foarte crescut de estrogeni și progesteron din ultimul trimestru de sarcină , ce stimulează formarea locală de țesut conjuctiv și capilare. Are aspectul unei emisfere turtite cu baza la nivelul unei papile interdentare , de culoare roz. Volumul poate sa fie spectaculos acoperind dinții și producând dificultăți la masticație. În cazul unei igiene precare se poate suprainfecta situație în care apare ulcerație, sângerare și durere. Majoritatea cazurilor se reduc de la sine după sarcină de aceea nu se intervine chirurgical dacă tumora este asimptomatică. Manifestările clinice sunt mai accentuate la femeile care sunt supuse fertilizării în vitro, hormonii sintetici acționând pe o durată mai mare.
În lumina acestor aspecte este de reținut faptul că sarcina prin ea însăși nu produce gingivita și monitorizarea stomatologică în această perioadă rezolvă benefic toate aceste aspecte .
Rămâne esențială educația sanitară a femeii însărcinate și colaborarea interdisciplinară obstretician-stomatolog în beneficiul sănătății mamei și implicit a viitorului copil.