Halitoza

Mirosul neplăcut al gurii  emanat odată cu aerul expirat  este cunoscut ca termen medical sub denumirea de halitoză. Această problemă întâlnită la peste 50% din populație a fost mult timp neglijată atribuindu-se o cauză digestivă. Cercetarile din ultimele doua decenii au relevat  însă faptul că “respirațiile urât- mirositoare” sunt în 90% din cazuri de origine orală și afectează în egală măsură ambele sexe. 

       Halitoza orală poate avea mai mulți factori favorizanți la nivelul cavității orale. Pe primul loc se situează infecțiile parodontale ce  generează mirosuri neplăcute percepute de anturaj.  Microorganismele implicate în anumite forme de boli parodontale întrețin infecții la nivelul țesuturilor din jurul dintelui și apar  mirosuri caracteristice resimțite intens mai ales când afecțiunea nu este tratată. Halitoza însoțește frecvent  afecțiunile parodontale în special în formele agresive și cele însoțite de complicații precum abcese . Pacienții parodontopați cum sunt definiți medical, pot dezvolta un handicap social  din acest punct de vedere cu repercursiuni asupra relațiilor interpersonale , necesitând consiliere psihologică. Problemele dentare precum cariile  netratate urmate de complicații precum gangrene pot întreține  și ele un miros neplăcut al gurii. Restaurările dentare de tipul protezelor, fie fixe sau mobile, dacă nu sunt întreținute corespunzător și prezintă  deteriorări , acumulează placă microbiană și resturi alimentare generând halena gurii.  O altă cauză este reprezentată de  depozitele albicioase de pe fața dorsală a limbii, ce conțin microorganisme specifice.  Aceasta capătă un aspect de limbă încărcată  –limba saburală- și respirația persoanei are un miros caracteristic. Saliva joacă și ea un rol important în menținerea unei stări de bine la nivelul cavității orale inclusiv a mirosului. O cantitate insuficientă de saliva , stare numită xerostomie, ce apare în anumite boli sau ca efect secundar al unor tratamente medicamentoase, poate fi și ea o cauză a halitozei.  

    Alte cauze locale pot fi reprezentate de cancere localizate la nivelul cavității orale, infecții amigdaliene și despicăturile palatului din cadrul malformațiilor congenitale. 

    Dintre cauzele generale  se rețin: 

• afecțiuni ale tractului respirator precum infecții nazale, sinuzite , faringite , pneumonii 
• afecțiuni ale tractului digestiv cum ar fi  refluxul esofagian ,unele  afecțiuni gastrice , sindromul de malabsorbție  
• afecțiuni hepatice  de tipul cirozelor , insuficiența hepatică 
• diabetul  

• administrarea unor medicamente de tipul antihipertensivelor, antidepresive, poate avea ca efect secundar halitoza. 

       Fumatul , o problemă reală de sănătate publică cu efecte nocive atât generale cât și locale la nivelul cavității orale, este una din cauzele frecvente ale halitozei. Mirosul gurii la persoanele fumătoare este cu atît mai neplăcut atunci când se asociază și cu o igienă precară sau cu o afectare parodontală. 

Pentru a afla cauzele orale ale halitozei se recomandă o examinare atentă a cavității orale care să includă și măsurarea cantității de salivă secretată. Este importantă decelarea cauzei și instituirea unui tratament adecvat. Există mai multe metode de evidențiere a halitozei   ce permit inclusiv măsurarea nivelului de compuși sulfurici volatili rezultați din metabolismul microorganismelor, principala cauză a halitozei.  

Tratamentul halitozei are ca obiectiv dobândirea unei stări optime de sănătate  orală. În acest sens trebuie tratate toate afecțiunile dentare și parodontale. S-a demonstrat faptul că tratamentul profesional de dezinfecție parodontală reduce nivelu halitozei cu aproximativ 90%. Pacienții se vor instrui asupra metodelor și mijloacelor de igienizare corectă a gurii, insistându-se și asupra periajului limbii ce trebuie efectuat înainte de cel al dinților. Se recomandă paste de dinți cu triclosan și bicarbonat de sodiu , clătiri cu ape de gură care să conțină clorhexidină .Se evită apele de gură ce conțin alcool, glicerină sau oxidanți puternici deorece produc uscarea mucoaselor. 

Daca cauzele sunt sistemice pacientul va fi îndrumat spre un consult de specialitate corespunzător. 

Prevenirea halitozei va include o igienă orală corectă dar obligatoriu după ultima masa de seară, control stomatologic la 6 luni, hidratare, evitarea unor alimente precum usturoi și ceapă, evitarea fumatului ,alcoolului și a băuturilor cu un conținut crescut de zaharuri.