Gânduri de Crăciun

Pentru unii dintre noi, Crăciunul înseamnă cadouri, distracţie, petreceri până în zori, întâlniri cu prietenii şi rudele, împodobiri, ornamente, colinde şi schimburi de urări. Pentru alţii, Crăciunul ideal e doar în fotografii.

Realitatea însă este de cele mai multe ori diferită. Cei mai mulţi dintre noi merg cel mult sa bea ceva cu prietenii fără să fie nevoiţi să se imbrace deosebit. Şi ziua de Crăciun este adeseori o mare dezamăgire, fără ca cineva să simtă magia sau ceva diferit, cum se presupune.

Ce se întâmplă când aceste aşteptări, din diferite motive, nu pot deveni realitate?

Sentimentul de datorie faţă de cei apropiaţi- partener, prieteni,copii- rămâne, şi imposibilitatea persoanei de a oferi bucurie celor din jur, aşa cum crede că „ar trebui”, provoacă sentimente de vinovăţie, inferioritate, neputinţă şi în final chiar depresie. Nu este rar fenomenul reuniunilor familiale de sărbători care se termină cu tensiuni şi interpretări greşite: „E CRĂCIUN! Nu o să mâncăm toţi împreună?”

Este o perioadă de reflexie, de analiză personală a experienţelor anului care a trecut. Prin urmare, este firesc ca cei care simt că au fost greu încercaţi sufleteşte pe parcursul acestui an să aibă dificultăţi în a se bucura cu adevărat acum, ca şi cum Crăciun ar fi o perioada izolată şi decupată de restul vieţii lor.

Ce am putea face diferit anul acesta?

Să trăim situaţia prezentă, să ne bucurăm cât şi cum putem de fiecare clipă, fără să ne simţim constrânşi să facem lucruri din obligaţie.

Să găsim timp pentru noi. Nu putem să fim peste tot şi să îi mulţumim pe toţi. Crăciunul nu este o povară.

Să ne asumăm starea. Uneori avem dreptul să fim şi depresivi. Avem dreptul sa ne simţim şi aşa, ca să putem face diferenţa atunci când ne vom simti mai bine. Împrietenirea, reconcilierea cu propria persoană , dar şi acceptarea timpului necesar sunt aliaţi importanţi ai unei persoane depresive.

Să ne amintim ce ne plăcea să facem. Sau poate să descoperim că ne-am schimbat şi că de fapt ne dorim altceva.

Să comunicăm cu persoanele apropiate, să încercăm să le împărtăşim greutăţile şi angoasele cu care ne confruntăm.

Important este să ne asumăm faptul că suntem singuri dar că nu suntem singurii, indiferent de motivele pentru care ne aflăm in situaţia aceasta. Cineva îmi spunea că o soluţie pentru cel care se simte depresiv de Crăciun ar fi “să iasă din casă, să se întâlnească cu prieteni, să nu stea singur”. “-Şi dacă nu are prieteni?”, am întrebat eu. “-Să se  înconjoare de oameni, indiferent dacă îi cunoaşte sau nu. Să meargă undeva să bea o cafea”. Dar dacă frigul, mulţimea de oameni, mişcarea continuă, tumultuoasă îl obosesc  sau chiar îl înspăimântă.

Poate e un moment potrivit să conştientizăm că aşa cum ne sunt gândurile, la fel ne este şi viaţa. Să încercăm să gândim logic, să avem simţul realităţii şi al măsurii.

Să fim recunoscători pentru ceea ce avem, să evităm să ne focalizăm pe lipsurile din viaţa noastră.

Să realizăm că este firesc să avem şi momente de tristeţe, că nefiresc este ca cineva să fie mereu vesel.

Să ne avem pe noi înşine ca reper, fără să ne comparăm pe noi sau familiile noastre cu alţii. Fiecare persoană este diferită şi are traiectoria sa.

Să încercăm să ne acceptăm defectele. Să fim mai binevoitori, mai indulgenţi cu noi înşine.

Există oare cineva perfect?

Să avem grijă de cei care sunt cu adevărat singuri de sărbători. Poate avem ceva de oferit. Sau să vorbim cu persoane cu care nu am discutat de mult timp.

Dacă este posibil, să călătorim. A merge însă  intr-o ţară care nu sărbătoreşte Crăciunul atît de tradiţional poate fi o variantă de moment, dar, evitând problema nu înseamnă că o rezolvăm.

Dacă ne preocupă latura religioasă şi spirituală a sărbătorilor, să ne concentrăm pe ceea ce simbolizează Crăciunul: iubire, bunătate, generozitate, recunoştinţă.

Posibil ca acest Crăciun să pară mai solicitant decît celelalte. Putem însă încerca să ne imaginăm  că următorul an va fi unul dintre cei mai frumoşi din viaţa noastră, întrucât ne va găsi mai participativi şi cu un pas mai aproape de noi înşine.

Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară
http://lapsihiatru.ro/