Despre fibrilația atrială….
Ce este fibrilația atrială?
Fibrilația atrială este o afecțiune cardiacă caracterizata printr-o tulburare in ritmul inimii.
Acesta devine neregulat si cel mai frecvent tahicardic (peste 90 – 100 batai/minut).
Fibrilația atrială este cea mai frecventă tulburare de ritm cardiac, afectând 1-2% din populația generală si peste 5 % din populțtia cu vârsta peste 65 de ani.
Se estimează că numarul acestor pacienți va creste in viitorul apropiat de 2-3 ori in primul rând datorita creșterii speranței medii de viată a populației, dar si datorită numeroaselor cazuri noi de diabet, hipertensiune arterială si obezitate.
Care sunt simptomele fibrilației atriale?
Simptomele pentru care pacientii vin cel mai frecvent la medic sunt palpitațiile, insoțite de multe ori de dispnee (“lipsa de aer”) si anxietate.
Când ritmul cardiac este foarte grăbit pacientii pot acuza si dureri in piept.
Daca fibrilatia atrială nu a fost diagnosticata la timp pacientii încep sa prezinte si simptome de insuficiență cardiacă: dispnee de repaus (lipsa de aer in repaus, nevoia de a dormi pe mai multe perne), edeme gambiere (marire de volum a picioarelor), astenie marcata, limitarea capacității de efort.
In situații mai severe acestia pot prezenta sincope (pierderea pentru scurt timp a starii de constientă) sau lipotimii (lesinuri).
Din nefericire există si fibrilație atrială asimptomatică, pacienții fiind diagnosticați întamplător sau atunci cand fac o complicație (de exemplu un accident vascular cerebral).
Cum diagnosticăm fibrilația atrială?
Cea mai rapidă si ieftină metodă de diagnosticare a acestei tulburări de ritm cardiac este electrocardiograma.
Fibrilația atrială poate fi permanentă si poate fi diagnosticată usor prin efectuarea unei electrocardiograme obisnuite.
Pentru pacienții care au fibrilatție atrială paroxistică (episodica) este necesară însa monitorizarea Holter 24-48 de ore sau chiar timp mai îndelungat (purtarea unui aparat la domiciliu sau in spital care înregistreaza toate bătaile inimii timp de 24-48 de ore).
Pacienții care nu au fibrilație atrială permanentă, dar care acuză episoade de palpitații pot avea electrocardiogramă normală la mai multe controale medicale.
Din acest motiv pentru un diagnostic corect se recomandă monitorizarile Holter ale ritmului cardiac.
Pentru cazurile in care există suspiciunea ca pacientul face fibrilatie atrială, dar această tulburare de ritm nu a putut fi evidentiată la o electrocardiogramă obisnuită si nici la monitorizari Holter repetate, se recomandă implantarea printr-o intervenție chirurgicala minima a unui dispozitiv numit “loop recorder” care înregistrează ritmul inimii chiar si timp de 3 ani.
Există situații in care pacienții acuza palpitatții cu ritm rapid in timp ce depun anumite eforturi.
Pentru acestia se recomandă efectuarea unui test de efort, pe covor rulant sau bicicleta, timp in care un medic cardiolog monitorizează electrocardiograma pacientului pentru a observa eventualele episoade de fibrilație care apar la efort.
Care pot fi cauzele fibrilației atriale?
Cel mai frecvent, apariția fibrilației atriale este favorizată de o serie de condiții clinice si factori de risc cardiovascular: hipertensiunea arteriala, obezitatea, diabetul zaharat, cardiopatia ischemica, afectiuni ale valvelor (ex. stenoza mitrala), apneea in somn, afectiunile tiroidiene.
Fibrilația atrială este o tulburare de ritm cardiac care poate să aparăsi la persoane tinere, cu cord normal in condiții de stress, exces de cafea, fumat, alcool, consum de energizante sau droguri.
In intervențiile chirurgicale pe cord sau plămâni pacienții pot prezenta dupa operație, scurte episoade de fibrilație atrială.
Situatiile cu anemie severă, febră sau infecții respiratorii pot declansa fibrilația atriala chiar si pe un cord normal anterior. Exista insa si fibrilatie atriala fara un factor precipitant evident, in anumite afectiuni ale tesutului de conducere al inimii.
Pentru a stabili cauza fibrilatiei atriale pacientii necesita obligatoriu investigații suplimentare de tipul ecografiilor cardiace (transtoracice sau transesofagiene), si uneori investigații mai complexe (coronarografie, computer tomografie cardiacă, rezonanată magnetică cardiacă, studiu electrofiziologic).
Cum evoluează fibrilația atrială?
Din pacate fibrilația atrială este o afectiune cu mortalitate si morbiditate semnificative dacaă nu este tratată la timp si corect.
Principalele complicații ale fibrilației atriale sunt insuficienta cardiaca si accidentele embolice (ex. accidente vasculare). Insuficienta cardiaca se manifesta prin dispnee (“lipsa de aer”) agravata progresiv, marire de volum a picoarelor (“umflarea picioarelor” prin acumularea de lichid) si in cazuri severe acumularea de lichid si in pleura (foita care inveleste plamanii) sau in jurul inimii.
In fibrilația atrială exista riscul formarii de cheaguri de sânge la nivelul atriului stâng (una dintre cele 4 cămăruțe ale inimii) si mai ales al urechiușei stangi (o anexa a atriului stang).
Migrarea acestor cheaguri poate determina accidente vasculare cerebrale sau ischemii arteriale periferice acute (ocluzionarea sau “ infundarea” bruscă cu cheaguri a unei artere de la nivelul mâinilor sau picioarelor). In această ultima situatie pentru salvarea mâinii sau piciorului pacientului este necesară intervenția chirurgicală de urgență (efectuata de către chirurgii cardio-vasculari).
Fibrilatia atrială crește de 5 ori riscul de accident vascular. Pacienții cu fibrilatie atrială care fac un accident vascular au un risc de mortalitate cu 70% mai mare decât pacienții cu accident vascular fără fibrilație atriala. Din acest motiv pacientii cu fibrilatie atrială trebuie sa urmeze tratamentul corect, făra oprire si sa se prezinte periodic la controalele cardiologice conform recomandărilor primite. Prevenirea accidentelor embolice se face utilizând medicația anticoagulantă.
Cum tratăm fibrilația atrială?
Tratamentul fibrilației atriale este foarte important in primul rând pentru prevenirea complicațiilor.
Pentru scăderea frecvenței cardiace se folosesc cel mai frecvent digitala si beta blocantele sau anumite blocante de calciu .
Atunci când ne propunem restabilirea ritmului normal al inimii (cardioversia sau “scoaterea” pacientului din fibrilatie) se recomanda administrarea de antiaritmice sau a socului electric extern cu pacientul adormit. Decizia de cardioversie (electrica sau medicamentoasa) va fi luata de cardiolog in functie de mai multi factori: durata fibrilatiei, dimensiunile si performanta ventriculului stang, afectiunea cardiaca de care sufera pacientul, factorii de risc, varsta, comorbiditati, contextul clinic in care a aparut fibrilatia atriala.
Pentru prevenirea formării cheagurilor din atriul stâng se recomandă tratamentele anticoagulante.
Initierea se face frecvent cu anticoagulante injectabile (heparine), ulterior cu anticoagulante orale.
În tara noastra, cele mai utilizate anticoagulante sunt inca cele care contin acenocumarol.
Acenocumarolul este influentat însă de foarte multe medicamente si alimente. Din acest motiv exista situații când sângele este subțiat prea mult cu riscul unor sângerari.
Pentru a preveni aceste neplăceri pacienții fac lunar sau mai des o analiza numita INR in functie de valoarea caruia medicul curant va stabili doza de acenocumarol pentru urmatoarea perioadă. În majoritatea situațiilor valoare INR trebuie sa fie intre 2 si 3.
Medicamentele anticoagulante noi (“inovatoare”) introduse de câțiva ani si in Romania au avantajul unor interferente mult mai mici cu alte medicamente sau cu alimentele, nu mai necesită efectuarea INR si sunt mai ușor de administrat.
Acestea sunt argumente pentru care sunt recomandate de ghidurile profesionale actuale. Sunt însă situații in care aceste anticoagulante noi sunt contraindicate: pacientii cu fibrilatie atrială si proteze cardiace mecanice, cu trombofilii sau disfunctie renală severă.
Pacienții cu tratament anticoagulant trebuie sa evite administrarea de aspirine sau antiinflamatorii.
Atunci când au nevoie de aceasta medicatie, trebuie sa aiba si acordul medicului cardiolog, existând riscul unor hemoragii.
Deasemeni acești pacienti nu au voie sa fie supusi unor manevre sângerande de tipul interventiilor chirugicale, extracțiilor dentare sau injecții intramusculare decat după oprirea tratamentului anticoagulant si eventual inlocuirea acestuia cu anticoagulante injectabile.
Pacientii care se afla sub tratament anticoagulant trebuie sa anunte că urmeaza un astfel de tratament ori de cate ori se prezintă la o consultatie medicala, indiferent de specialitate.
Pacienții care urmează tratament anticoagulant cu acenocumarol trebuie s știe că sunt o serie de alimente care cresc valoarea INR (mazărea, cartofii, rosșiile, țelina, morcovii), dar si alimente care scade INR (varza, spanacul, broccoli, conopida).
Nu se recomandă eliminarea acestor alimente din dieta, ci mentinerea unui consum echilibrat al acestor produse pe tot parcursul anului.
În funcție de anumiți factori de risc medicul cardiolog poate să decidă că deși aveți fibrilatie atriala nu aveti nevoie de tratament anticoagulant (situatii de altfel rare), fiind suficientă aspirina pentru prevenirea formarii cheagurilor de sânge din atriul stâng.
Atunci când se ia decizia ca un pacient cu fibrilație atrială să primeasca tratament anticoagulant, se apreciază și riscul hemoragic al acestuia (adica riscul sa facă o hemoragie in timpul tratamentului anticoagulant).
Pacienții cu afectiuni hepatice severe, cu antecedente hemoragice, cu tulburări de memorie (nesupravegheati atent de familie pot lua doze mai mari de anticoagulant) au un risc hemoragic mai mare.
O atentie deosebită trebuie acordată hipertensiunii arteriale. Valorile tensiunii arteriale trebuie tratate corect si menținute la valori normale, deoarece valori foarte mai ale acesteia combinate cu tratamentul anticoagulant pot fi o cauza de accident vascular cerebral hemoragic.
Ce doctor trebuie să vă examineze pentru diagnosticarea fibrilației atriale?
Diagnosticarea fibrilatiei atriale se face de foarte multe ori la un examen clinic de rutina când medicul de familie sau de altă specialitate constată că inima dumneavoastra nu bate regulat.
Diagnosticul de certitudine il pune medicul cardiolog in urma examenului clinic si al electrocardiogramei sau monitorizarii Holter (dupa caz).
Tot cardiologul va stabili cauza sau factorii precipitanți ai fibrilației atriale si vă propune si un tratament medicamentos.
Exista situații in care medicul cardiolog poate decide că aveti nevoie de un tratament specific (ablatia ) care poate înlătura definitiv fibrilatia atriala. Ablatia se face după un studiu electrofiziologic care va stabili in ce zona a inimii sunt focarele răspunzatoare de această tulburare de ritm.
Aceste proceduri sunt efectuate de către medicii cardiologi electrofiziologi, după o evaluare complexă a pacientului si in functie de anumite criterii.
In ultimii ani, in contextul in care populația generala a fost din ce in ce mai familiarizata cu acest diagnostic, sunt din ce in ce mai frecvente situatiile în care pacientii sesizează singuri ca au fibrilație, remarcând un puls neregulat prin autopalparea pulsului sau când iși masoara tensiunea arteriala cu un tensiometru electronic cu mașetă pe brat.
Tehnologia nouă permite uneori ca pacienții să fie avertizați de diverse dispozitive electronice capabile sa identifice aritmia (ex telefoane smart, unele ceasuri dezvoltate in acest sens care pot detecta aritmia si chiar au abilitatea de a face o electrocardiogramă simpla, dar suficientă pentru punerea diagnosticului de fibrilație atriala).
Nu priviti fibrilația atriala ca pe o boala dramatica.
Diagosticarea la timp si administrarea unui tratament corect si permanent poate determina o evolutie buna, fără complicatii. Nu uitati însă să tineți o strâns legătură cu medicul de familie si cu medicul cardiolog.
NU UITAȚI! Un pacient corect informat despre boala lui devine un pacient mai sănătos!