Cum influențează climatul familial dezvoltarea copilului?

Familia constituie un grup ce are caracteristici proprii, trăiește după anumite obiceiuri, respecta anumite traditii, constient sau inconstient,aplica anumite reguli de educatie, deci creează o atmosferă, un climat.

Datorită influenței continue exercitate asupra copilului zi de zi, importanța climatului familial este considerabilă deoarece se răsfrange asupra formării personalitații copilului.

Climatul familial determină comportarea copilului.

Climatul autoritar generează apația și ulterior agresivitatea copilului care nu se poate exprima liber.

Climatul asa zis democratic , copilul este mulțumit si eficient.

Un climat de indiferență, de dezordine aduce neliniște, agresivitate, nemulțumire.

Orice schimbare de climat este insotita de neliniște și nehotărâre.

Așa cum a spus P. Osterrieth, “Viața familială face întotdeauna parte din viața pur si simplu și toate incidentele materiale, economice si sociale se repercutează asupra familiei.” 

Putem întâlni familii care se conformează tradițiilor, dar si familii care optează pentru alte metode de educație în afara celor tradiționale, in care regulile proprii  înlocuiesc obiceiurile si le conduc comportamentele către reușita strict personala, indiferenți la nevoile si dorințele celor din jur.

Există si familii în care se pune accent pe relaționarea cu cei din jur si in care copilul este învățat sa se adapteze la orice tip de situație. Viața unei familii este din ce in ce mai receptiva la schimbările din lumea exterioara.

Influența factorilor externi asupra climatului familial!

• A) Factorii biologici:
• maladii ereditare/ congenitale- prin transmitere genetica de la mama la făt- maladii congenitale, encefalopatii, întârzieri in dezvoltarea mintala;
• boli cu transmitere sexuală transmise de la mamă la făt;
• boli cronice ale părinților (somatice sau psihice).
• B) Factori psihologici:
• psihotraume familiale: divorț/ separare, decesul unuia sau ambilor părinți, suicid in familie, membri ai familiei suferind de boli cronice, abuz emoțional sau fizic- incest, maltratare, violență domestică, accidente rutiere, părinți care lucrează in străinatate, părinți aflați in inchisoare, toate acestea conducând la apariția simptomatologiei psihopatologice de tipul anxietătii de separare, tulburărilor de atașament,  de conduită, de adaptare sau de personalitate.
• C) Factori sociali:
• Este familia integrată?  Cum se situează familia în raport cu ceilalți, în raport cu mediul din care face parte?
• Distanțarea familiei de comunitatea in care locuiește ar putea fi datorată unor factori precum: mutarea recentă dintr-o altă zonă geografică, cu alte cutume sau altă religie, diferența de statut social, diferențele de limbă- in cazul imigranților, diferențele de opinii, etichetarea si marginalizarea- întâlnită în cazul familiilor aflate in dificultate materiala- șomaj, handicapul unuia dintre părinți,  gradul de toleranta si de acceptare al membrilor comunității., dar si calamitațile  naturale (cutremur, inundații), epidemii/ pandemii.
• D) Factori spirituali:
• apartenenta la un anumit rit religios in minoritate in comunitatea in care trăiește familia si/ sau care constrânge relațiile sociale sau dreptul la educație al copilului;
• implicarea bisericii in comunitate si familie de credincioși practicanți integrați in comunitate.

Influența macrosistemului (comunitatea) si a microsistemului (familia) asupra dezvoltării copilului

Natura raporturilor dintre familie si membrii comunitatii este determinata de structura interna familiala care este la randul ei modificata de interactiunile cu lumea exterioara.

“Familia constituie un soi de personalitate colectiva a carei armonie generala influențează armonia fiecărei dintre părți.” (A.Berge)

Influenta macrosistemului se exercita prin intermediul factorilor precum:

• integrarea familiei in comunitate
• accesul copilului la educatie si influenta metodelor educative din scoli
• – colaborarea  dintree parinti si educatori
• gradul de infractionalitate in comunitate( narcotice, arme, violuri, prostitutie)- grupuri cu risc crescut
• – rasism/ xenofobie
• rolul bisericii in comunitate
• – mass media si mijloace de informare in masă.

Influenta microsistemului este data de modelul parental educational din familie:

• învățarea prin imitare ( învățarea sociala-teoria lui Bandura)- din comportamentul părinților
• recompensa pozitiva sau negativa
•  evitarea dezvoltării de către copil a anxietații de separare sau a unor tulburări de atașament.

Rolul  membrilor familiei si influența exercitării rolurilor asupra dezvoltării copilului!

• asigurarea sentimentului de apartenență si securitate al copilului si desigur a nevoilor de baza- hrana, spațiu corespunzător de locuit
• afecțiune, proțectie si inițiere in viața in general dar mai ales in viața sociala
• accesul la educație
• oferirea unui model comportamental dezirabil social si a unui climat familial corespunzător din punct de vedere afectiv- emoțional si  favorabil- model optim de imitare si identificare
• relații armonioase intre părinți si ceilalți membri ai familiei
•  împărțirea sarcinilor domestice in familie astfel încât copilul sa înțeleagă din timp noțiuni ca diviziunea muncii si de respect reciproc
• responsabilizarea copilului de la vârsta mica prin acordarea de sarcini si recompensare pozitiva pentru întărirea comportamentului
• consecventa părinților in a menține pedeapsa acordata de ei inșisi sau de către celălalt părinte
• respect reciproc
• evitarea pedepselor fizice si a abuzului emoțional
• evitarea neglijării copilului dar si a stilului educațional posesiv
• explicarea copilului ca se pedepșeste comportamentul neadecvat si nu persoana
• petrecerea timpului liber împreuna- jocul
• inocularea noțiunii de ierarhie si  adaptare la norma sociala
• mama petrece cele mai multe ore cu copilul si are rolul cel mai important in dezvoltarea armonioasa somatica si psihica a acestuia, precum si in educarea acestuia.
• dezvoltarea abilităților de integrare, adaptare si relaționare a copilului viitor adult
• rolul tatălului completează pe cel al mamei întărind sentimentul de protecție al copilului
• rolul fraților este de a petrece împreună timpul liber, de într-ajutorare , ceilalti copii din familie nu pot prelua rolul părinților.

Influenta metodelor de educatie din familie asupra copilului!

Fiecare familie exercită propriile metode de educare: unii parinți sunt autoritari, alții pun accent pe comunicare, sau pe adaptarea in mediu, alții sunt adevărați parteneri ai copilului in aceasta călatorie .

Metodele educative potrivite:

• non punitive
•  recompensarea pozitivă a copilului pentru intărirea comportamentelor dezirabile
• evitarea  recompensei negative-pedeapsa pentru a nu intări comportamentele negative
• comportament de aliniere la normele sociale pentru evitarea actelor antisociale de către adult
• existența preocupărilor către studiu din partea părinților pentru a fi un model bun pentru copil
• integrarea copilului in sistemul de invățământ si colaborarea cu profesorii
• dezvoltarea abilităților de adaptare, integrare si relaționare ale copilului atât in familie de bază, cât și în familia largită și în comunitate
• antrenarea potențialului aptitudinal al copilului
• valorizarea copilului și încurajarea acestuia in a avea încredere in forțele proprii și a avea stima de sine ridicată, asigurând astfel dezvoltarea  psihica armonioasă.

Influența stărilor de criză asupra dezvoltării copilului!

Stările de criză au repercursiuni majore asupra dezvoltării  firești a copilului, putând conduce la apariția sentimentelor de tristețe, frică, insecuritate, frustrare, iritabilitate, irașcibilitate, opoziționism, depresie, anxietate, fobii, obsesii

• anxietate de separare
• tulburări de atașament
• tulburări de relaționare, integrare si adaptare cu deficit de inserție sociala
• comportamente opoziționiste sau acte antisociale
• tulburări de personalitate
• tulburări ale instinctului alimentar
• tulburări obsesiv compulsive, dependența de substanțe sau jocuri de noroc.

“Universul copilului se limiteaza la inceput la familie”.

In primul rând mama si tatăl: de la cea dintâi el asteaptă satisfacerea nevoii fundamentale , securitate, afecțiune; de la cel de de-al doilea el așteaptă, de asemeni, afecțiune, protecție, inițiere in viată, un model.

Dar mai mult decât atât, tatăl și mama formează un cuplu care se repercutează ca tare asupra copilului.

Ce atitudine au? Sunt prea uniți, nu se ințeleg, sunt neglijenți, posesivi?

In orice caz copilul va rămâne marcat de această comportare.

Apoi, in jurul tatălui si al mamei, frații, surorile, bunicii și, într-un cerc mai larg, unchii, matușile, verii constituie constelația din jurul copilului, cadrul in care acesta se va mișcă.

Totodata reprezintă pentru el, la scara redusa, o imagine a societații în care va trebui cândva să se integreze.

Ea va lăsa o amprenta adancă asupra personalitatii copilului si va da, in parte, o orientare vietii lui.” (Rose Vincent, “Cunoasterea copilului”).