Pilula de cultură

a.g.secară

Între Platon și Adevăr

Platon, Opera integrală, volumul I, Ed. Humanitas, 2021

Aristotel, discipolul lui Platon, a scris într-o carte de etică: „Prieten mi-e Platon, dar mai prieten îmi este adevărul!” Luat din context și gândind dihotomic, mai că ai zice, dacă ești îndrăgostit de Adevăr, că opera lui Platon este… minciună!

Evident, nu este deloc așa! Dacă este să ne întoarcem la iubirea de înțelepciune, și este musai, întâi și întâi la Platon și la Socrate trebuie să ne întoarcem! Editura Humanitas ne propune o traducere nouă, cea a lui Andrei Cornea, într-o ediție de opere integrale, recent apărând primul volum, conținând 12 „dialoguri”, primul paragraf din „Apologia” și ultimul din „Lysis”, dialogurile care deschid și închid acest prim volum fiind exemplare pentru ceea ce am spus mai sus.

Așadar, să-i dăm cuvântul lui Socrate:

„Ce ați simțit voi, atenieni, în timp ce i-ați ascultat pe acuzatorii mei, nu știu; eu unul însă aproape că am uitat cine sunt: într-atât au vorbit de convingător!

Nu și adevărat, totuși, că n-au spus aproape nimic de acest fel. (…) Fiindcă (…) ei n-au zis nimic sau aproape nimic adevărat, în timp ce de la mine veți auzi adevărul întreg.” Și, la final:

„Am ajuns acum, Lysis și Menexenos, de tot râsul: atât eu, un om bătrân, cât și voi.

Căci, plecând, lumea de față va zice că noi credem că suntem prieteni unii cu alții (…), dar n-am fost în stare încă descoperim ce anume este prietenul.” (p.510)

Un dialog despre adevăr, unul despre prietenie, aceasta, în particular, dar, în general, avem o Operă care, pentru cunoscători, stă la baza unei anumite ordini sociale, împreună cu marile scrieri religioase…

În aceste zile ale Haosului, cu atât mai mult trebuie să ne întoarcem la ironia socratică!

Dacă de pe urma Atlantidei nu ne-a rămas, și mulțumită lui Platon, decât cuvântul „Atlantida”, în urma dispariției omenirii s-ar putea să nu mai rămână decât cuvântul „Platon”!