Anxietatea la copii

Este normal ca cei mici să se simtă stresați sau îngrijorați din când în când, mai ales în momente importante cum ar fi prima zi de școală sau mutatul într-un oraș nou.

Totuși, pentru unii copii, anxietatea le influențează comportamentul și modul de gândire în fiecare zi, interferând astfel cu educația și viața lor socială.

Anxietatea de separate, anxietatea socială și fobiile specifice sunt foarte ușor de detectat la copii.

Simptomele comune ale anxietății sunt ritm cardiac accelerat, transpiratul, senzația de greață, mușchi tensionați și respirație rapidă.

Un copil anxios poate fi speriat ușor, poate experimenta probleme cu somnul și dureri frecvente de stomac și cap, poate avea episoade dese de plâns și poate fi foarte ”lipicios” cu părinții. Anxietatea în sine nu este întotdeauna o problemă.

Devine ceva îngrijorător doar atunci când este incontrolabilă și începe să afecteze viața de zi cu zi a copilului.

Anxietatea de separare se referă la frica irațională a copilului de a fi despărțit de părinți. Un copil care plânge și refuză să dea drumul mâinii părintelui în prima zi de grădiniță sau care nu dorește să meargă în excursii cu clasa sau să iasă afară cu prietenii are frica că lor sau celor dragi lis e va întâmpla ceva rău cât sunt separați. Anxietatea socială se referă la frica de a fi judecat sau umilit de alții.

Un copil care îți face griji că nu se va juca nimeni cu el la o petrecere onomastică, de exemplu, se simte complexat în jurul altor copii și are o teamă puternică de interacțiunile sociale. Fobiile specifice sunt răspunsuri puternice de teamă declanșate de un lucru sau situație.

De exemplu, un copil care este atât de terifiat de insecte încât simplul gând de a se plimba în parc îl îngrozește. Toate acestea sunt tipuri de anxietate întâlnite frecvent la copii.

Anxietatea poate apărea din mai multe motive, de la predispoziții genetice la factori psihologici sau de mediu. Unii copii au un temperament predispus la anxietate sau au anumite experiențe care îi marchează profund.

Dacă se ajunge în punctul în care copilul refuză să meargă la școală sau să interacționeze cu alți copii, este timpul să luați legătura cu un pediatru pentru a decide cel mai bun mod de gestionare a problemei. Anxietatea severă poate avea efecte negative asupra dezvoltării unui copil, tocmai din acest motiv nu trebuie ignorată.