Din nou despre fibrilaţia atrială….
Am ales sa revenim asupra acestui subiect datorita numarului in evidenta crestere a cazurilor de fibrilatie atriala.
Ce este fibrilatia atriala?
Fibrilatia atriala este o afectiune cardiaca caracterizata printr-o tulburare in ritmul inimii. Acesta devine neregulat si cel mai frecvent tahicardic (peste 90 – 100 batai/minut). Fibrilatia atriala este cea mai frecventa tulburare de ritm cardiac, afectand 1-2% din populatia generala si peste 5 % din populatia cu varsta peste 65 de ani.
Estimari
Se estimeaza ca numarul acestor pacienti va creste in viitorul apropiat de 2-3 ori in primul rand datorita cresterii sperantei medii de viata a populatiei, dar si datorita numeroaselor cazuri noi de diabet, hipertensiune arteriala si obezitate.
Care sunt simptomele fibrilatiei atriale?
Simptomele pentru care pacientii vin cel mai frecvent la medic sunt palpitatiile, insotite de multe ori de dispnee (“lipsa de aer”) si anxietate. Cand ritmul cardiac este foarte grabit pacientii pot acuza si dureri in piept. Daca fibrilatia atriala nu a fost diagnosticata la timp pacientii incep sa prezinte si simptome de insuficienta cardiaca: dispnee de repaus (lipsa de aer in repaus, nevoia de a dormi pe mai multe perne), edeme gambiere (marire de volum a picioarelor), astenie marcata, limitarea capacitatii de efort.
In situatii mai severe acestia pot prezenta sincope (pierderea pentru scurt timp a starii de constienta) sau lipotimii (lesinuri). Din nefericire exista si fibrilatie atriala asimptomatica, pacientii fiind diagnosticati intamplator sau atunci cand fac o complicatie (de exemplu un accident vascular cerebral).
Cum diagnosticam fibrilatia atriala?
Cea mai rapida si ieftina metoda de diagnosticare a acestei tulburari de ritm cardiac este electrocardiograma. Fibrilatia atriala poate fi permanenta si poate fi diagnosticata usor prin efectuarea unei electrocardiograme obisnuite. Pentru pacientii care au fibrilatie atriala paroxistica (episodica) este necesara insa monitorizarea Holter 24-48 de ore sau chiar timp mai indelungat (purtarea unui aparat la domiciliu sau in spital care inregistreaza toate bataile inimii timp de 24-48 de ore).
Pacientii care nu au fibrilatie atriala permanenta, dar care acuza episoade de palpitatii pot avea electrocardiograma normala la mai multe controale medicale. Din acest motiv pentru un diagnostic corect se recomanda monitorizarile Holter ale ritmului cardiac.
Monitorizare
Pentru cazurile in care exista suspiciunea ca pacientul face fibrilatie atriala, dar aceasta tulburare de ritm nu a putut fi evidentiata la o electrocardiograma obisnuita si nici la monitorizari Holter repetate, se recomanda implantarea printr-o interventie chirurgicala minima a unui dispozitiv numit “loop recorder” care inregistreaza ritmul inimii chiar si timp de 3 ani.
Exista situatii in care pacientii acuza palpitatii cu ritm rapid in timp ce depun anumite eforturi. Pentru acestia se recomanda efectuarea unui test de efort, pe covor rulant sau bicicleta, timp in care un medic cardiolog monitorizeaza electrocardiograma pacientului pentru a observa eventualele episoade de fibrilatie care apar la efort.
Care pot fi cauzele fibrilatiei atriale?
Cel mai frecvent, aparitia fibrilatiei atriale este favorizata de o serie de conditii clinice si factori de risc cardiovascular: hipertensiunea arteriala, obezitatea, diabetul zaharat, cardiopatia ischemica, afectiuni ale valvelor (ex. stenoza mitrala), apneea in somn, afectiunile tiroidiene. Fibrilatia atriala este o tulburare de ritm cardiac care poate sa apara si la persoane tinere, cu cord normal in conditii de stress, exces de cafea, fumat, alcool, consum de energizante sau droguri.
Interventii chirurgicale
In interventiile chirurgicale pe cord sau plamani pacientii pot prezenta dupa operatie, scurte episoade de fibrilatie atriala. Situatiile cu anemie severa, febra sau infectii respiratorii pot declansa fibrilatia atriala chiar si pe un cord normal anterior. Exista insa si fibrilatie atriala fara un factor precipitant evident, in anumite afectiuni ale tesutului de conducere al inimii.
Pentru a stabili cauza fibrilatiei atriale pacientii necesita obligatoriu investigatii suplimentare de tipul ecografiilor cardiace (transtoracice sau transesofagiene), si uneori investigatii mai complexe (coronarografie, computer tomografie cardiaca, rezonanata magnetica cardiaca, studiu electrofiziologic).
Cum evolueaza fibrilatia atriala?
Din pacate fibrilatia atriala este o afectiune cu mortalitate si morbiditate semnificative daca nu este tratata la timp si corect. Principalele complicatii ale fibrilatiei atriale sunt insuficienta cardiaca si accidentele embolice (ex. accidente vasculare). Insuficienta cardiaca se manifesta prin dispnee (“lipsa de aer”) agravata progresiv, marire de volum a picoarelor (“umflarea picioarelor” prin acumularea de lichid) si in cazuri severe acumularea de lichid si in pleura (foita care inveleste plamanii) sau in jurul inimii.
Riscuri
In fibrilatia atriala exista riscul formarii de cheaguri de sange la nivelul atriului stang (una dintre cele 4 camarute ale inimii) si mai ales al urechiusei stangi (o anexa a atriului stang). Migrarea acestor cheaguri poate determina accidente vasculare cerebrale sau ischemii arteriale periferice acute (ocluzionarea sau “ infundarea” brusca cu cheaguri a unei artere de la nivelul mainilor sau picioarelor). In aceasta ultima situatie pentru salvarea mainii sau piciorului pacientului este necesara interventia chirurgicala de urgenta (efectuata de catre chirurgii cardio-vasculari).
Fibrilatia atriala creste de 5 ori riscul de accident vascular. Pacientii cu fibrilatie atriala care fac un accident vascular au un risc de mortalitate cu 70% mai mare decat pacientii cu accident vascular fara fibrilatie atriala. Din acest motiv pacientii cu fibrilatie atriala trebuie sa urmeze tratamentul corect, fara oprire si sa se prezinte periodic la controalele cardiologice conform recomandarilor primite. Prevenirea accidentelor embolice se face utilizand medicatia anticoagulanta.
Cum tratam fibrilatia atriala?
Tratamentul fibrilatiei atriale este foarte important in primul rand pentru prevenirea complicatiilor. Pentru scaderea frecventei cardiace se folosesc cel mai frecvent digitala si beta blocantele sau anumite blocante de calciu . Atunci cand ne propunem restabilirea ritmului normal al inimii (cardioversia sau “scoaterea” pacientului din fibrilatie) se recomanda administrarea de antiaritmice sau a socului electric extern cu pacientul adormit. Decizia de cardioversie (electrica sau medicamentoasa) va fi luata de cardiolog in functie de mai multi factori: durata fibrilatiei, dimensiunile si performanta ventriculului stang, afectiunea cardiaca de care sufera pacientul, factorii de risc, varsta, comorbiditati, contextul clinic in care a aparut fibrilatia atriala.
Pentru prevenirea formarii cheagurilor din atriul stang se recomanda tratamentele anticoagulante. Initierea se face frecvent cu anticoagulante injectabile (heparine), ulterior cu anticoagulante orale. In tara noastra, cele mai utilizate anticoagulante sunt inca cele care contin acenocumarol. Acenocumarolul este influentat insa de foarte multe medicamente si alimente. Din acest motiv exista situatii cand sangele este subtiat prea mult cu riscul unor sangerari. Pentru a preveni aceste neplaceri pacientii fac lunar sau mai des o analiza numita INR in functie de valoarea caruia medicul curant va stabili doza de acenocumarol pentru urmatoarea perioada. In majoritatea situatiilor valoare INR trebuie sa fie intre 2 si 3.
Medicamentele anticoagulante noi (“inovatoare”) introduse de cativa ani si in Romania au avantajul unor interferente mult mai mici cu alte medicamente sau cu alimentele, nu mai necesita efectuarea INR si sunt mai usor de administrat. Acestea sunt argumente pentru care sunt recomandate de ghidurile profesionale actuale. Sunt insa situatii in care aceste anticoagulante noi sunt contraindicate: pacientii cu fibrilatie atriala si proteze cardiace mecanice, cu trombofilii sau disfunctie renala severa.
Pacientii cu tratament anticoagulant trebuie sa evite administrarea de aspirine sau antiinflamatorii. Atunci cand au nevoie de aceasta medicatie, trebuie sa aiba si acordul medicului cardiolog, existand riscul unor hemoragii. Deasemeni acesti pacienti nu au voie sa fie supusi unor manevre sangerande de tipul interventiilor chirugicale, extractiilor dentare sau injectii intramusculare decat dupa oprirea tratamentului anticoagulant si eventual inlocuirea acestuia cu anticoagulante injectabile. Pacientii care se afla sub tratament anticoagulant trebuie sa anunte ca urmeaza un astfel de tratament ori de cate ori se prezinta la o consultatie medicala, indiferent de specialitate.
Pacientii care urmeaza tratament anticoagulant cu acenocumarol trebuie sa stie ca sunt o serie de alimente care cresc valoarea INR (mazarea, cartofii, rosiile, telina, morcovii), dar si alimente care scade INR (varza, spanacul, broccoli, conopida). Nu se recomanda eliminarea acestor alimente din dieta, ci mentinerea unui consum echilibrat al acestor produse pe tot parcursul anului.
In functie de anumiti factori de risc medicul cardiolog poate sa decida ca desi aveti fibrilatie atriala nu aveti nevoie de tratament anticoagulant (situatii de altfel rare), fiind suficienta aspirina pentru prevenirea formarii cheagurilor de sange din atriul stang.
Atunci cand se ia decizia ca un pacient cu fibrilatie atriala sa primeasca tratament anticoagulant, se apreciaza si riscul hemoragic al acestuia (adica riscul sa faca o hemoragie in timpul tratamentului anticoagulant). Pacientii cu afectiuni hepatice severe, cu antecedente hemoragice, cu tulburari de memorie (nesupravegheati atent de familie pot lua doze mai mari de anticoagulant) au un risc hemoragic mai mare. O atentie deosebita trebuie acordata hipertensiunii arteriale. Valorile tensiunii arteriale trebuie tratate corect si mentinute la valori normale, deoarece valori foarte mai ale acesteia combinate cu tratamentul anticoagulant pot fi o cauza de accident vascular cerebral hemoragic.
Ce doctor trebuie sa va examineze pentru diagnosticarea fibrilatiei atriale?
Diagnosticarea fibrilatiei atriale se face de foarte multe ori la un examen clinic de rutina cand medicul de familie sau de alta specialitate constata ca inima dumneavoastra nu bate regulat. Diagnosticul de certitudine il pune medicul cardiolog in urma examenului clinic si al electrocardiogramei sau monitorizarii Holter (dupa caz). Tot cardiologul va stabili cauza sau factorii precipitanti ai fibrilatiei atriale si va propune si un tratament medicamentos.
Ablatia
Exista situatii in care medicul cardiolog poate decide ca aveti nevoie de un tratament specific (ablatia ) care poate inlatura definitiv fibrilatia atriala. Ablatia se face dupa un studiu electrofiziologic care va stabili in ce zona a inimii sunt focarele raspunzatoare de aceasta tulburare de ritm. Aceste proceduri sunt efectuate de catre medicii cardiologi electrofiziologi, dupa o evaluare complexa a pacientului si in functie de anumite criterii.
In ultimii ani, in contextul in care populatia generala a fost din ce in ce mai familiarizata cu acest diagnostic, sunt din ce in ce mai frecvente situatiile in care pacientii sesizeaza singuri ca au fibrilatie, remarcand un puls neregulat prin autopalparea pulsului sau cand isi masoara tensiunea arteriala cu un tensiometru electronic cu manseta pe brat.
Tehnologii moderne
Tehnologia noua permite uneori ca pacientii sa fie avertizati de diverse dispozitive electronice capabile sa identifice aritmia (ex telefoane smart, unele ceasuri dezvoltate in acest sens care pot detecta aritmia si chiar au abilitatea de a face o electrocardiograma simpla, dar suficienta pentru punerea diagnosticului de fibrilatie atriala).
Nu priviti fibrilatia atriala ca pe o boala dramatica. Diagosticarea la timp si administrarea unui tratament corect si permanent poate determina o evolutie buna, fara complicatii. Nu uitati insa sa tineti o stransa legatura cu medicul de familie si cu medicul cardiolog.
Este foarte important ca pacientii cu fibrilatie atriala sa primeasca vaccinul antiCovid 19. Vaccinarea antiCovid 19 este utila nu neaparat pentru prevenirea acestei infectii, ci mai ales pentru prevenirea formelor severe de infectie Covid 19 si a nevoii de spitalizare. Datele de care dispunem in prezent arata ca nu exista interferente intre vaccinurile antiCovid 19 si medicatia cardiologica.
Contraindicatii
Singura contraindicatie absoluta pentru vaccinare este alergia documentata la o componenta a vaccinului sau reactia alergica imediata severa dupa administrare (pentru a doua doza). Alte precautii sunt legate de riscul de tromboza in cazul vaccinului Johnson sau Astra Zeneca – daca pacientii au istoric de evenimente trombotice sau varsta sub 50 de ani, se poate opta pentru alte forme de vaccin. Pacientii care urmeaza tratament anticoagulant se pot vacina in conditii de siguranta.
Vaccinare
Cei tratati cu sintrom/trombostop/warfarina se pot vaccina fara repetarea INR daca ultimul INR este mai mic de 3. Cei in tratament cu anticoagulante orale noi (apixaban, dabigatran, rivaroxaban) nu trebuie sa opreasca tratamentul in ziua vaccinarii, dar pot amana o doza pana dupa ora vaccinului.
Se aplica presiune local timp de aproximativ 5 minute, fara a masa zona. Poate sa apara o sangerare locala, o vanataie sau un hematom care trec de la sine. (recomandarile Societatii Romane de Cardiologie si ale Societatii Europene de Cardiologie).
NU UITATI! Un pacient corect informat despre boala lui devine un pacient mai sanatos!
Citește mai multe articole despre diferite boli și afecțiuni aici!