Cum îți influențează tipul de atașament viața adultă

Teoria atașamentului

Este natura umană să simțim nevoia de contact uman, să ne dorim iubire si comfort din partea celorlalți. Din opinia psihologului Roy Baumeister, nevoia de a aparține este una din cele mai importante “forțe”, care conduce acțiunile unui individ.

Din punctul de vedere al psihiatrului si psihanalistului John Bowlby, relația părinte-copil are o influență majoră asupra tuturor relațiilor din viitoarea viață adultă a copilului.

Există 4 tipuri de atașamente:

• Anxios;
• Evitant;
• Dezorganizat;
• Securizat;

Copilul este dependent de părintii lui în vederea obtinerii comfortului, siguranței si suportului. Dacă aceste nevoi sunt atinse, copilul dezvoltă tipul de atașament securizat. În caz contrar, copilul dezvoltă unul dintre tipurile de atașament nesecurizate (anxios, evitant, dezorganizat).

Tipul de atașament anxios

Adulții cu acest tip de atașament, vad parterului ca” jumatatea lui mai bună”. Ceea ce înseamnă ca au o parere mult mai bună despre partener decât despre ei însisi. Acest tip de gândire poate duce la o anxietate în relații prin frica de a pierde partenerul/de a rămâne singur/ă.

Tipul anxios simte nevoia permanentă de acceptare și aprobare de la cei din jur. Acesta pune relația pe un “piedestal”. Astfel, deseori își croiesc viața în funcție de nevoile partenerului, ignorându-le pe ale sale. Frica de abandonare este puternică si înrădăcinată iar nevoia de siguranță este prioritate.

Atenția, grija și iubirea sunt văzute ca “remediu” pentru ameliorarea anxietății. Acesți adulți sunt copiii ai căror părinți nu le-au oferit atenție în mod consistent. Astfel, acești copii au învătat că parinții s-ar putea sau nu sa fie lângă ei la nevoie,  provocând anxietatea în relații

Tipul de atașament evitant

Tipul de atașament evitant este frecvent văzut ca “lupul singuratic”. Persoanele sunt percepute ca fiind puternice și indepedente, în special din punct de vedere emotional. Stima de sine a acestor oameni este crescută. Gândirea are la bază ideea cum ca nu au nevoie de a fi intr-o relație pentru a se simți “compleți”.

În general acest tip de adult evită apropierea emoțională și înclină spre a-și ascunde sentimentele sau a le suprima, atunci când o situație preponderent emotională se apropie. Acești adulți sunt copiii care au învătat ca nu pot depinde de părinții lor, fiind nevoiți să se descurce singuri. Astfel, s-au format hiper-independența si suficiența de sine.

Tipul de atașament dezorganizat

Acest tip de atașament include persoanele care în societate au un comportament instabil si ambiguu.

În principiul, acest tip de atașament adună caracteristicile primelor doua la un loc, având la bază dezorganizarea în gandire. Pentru acești oameni, partenerul și relația în sine sunt văzute atât cu sentiment de siguranță, cât și cu sentiment de frică.

Acest tip de atașament are dorința de apropiere, dar în același timp, resimte neîncrederea în persoana alăturată. Ei nu reușesc să îsi echilibreze emoțiile si evită apropierile puternice emotional din cauza fricii de a fi răniți. Acești adulti sunt copiii care au avut o viață familială dezechilibrată, care au resimțit părinții atât ca surse de comfort, cât și ca surse de frică.

Tipul de atașament securizat

Tipul acesta de atașament este cel la care aspira toate celelalte de mai sus. Oamenii aceștia se simt în siguranță exprimându-si sentimentele și gândirile. Ei pot să depindă de partener, fără sa resimtă anxietate si se simt în siguranță lăsându-și partenerul să depinde de ei la rândul lor. Relațiile acestora au la bază onestitatea, toleranță și apropiere. Acești oameni de regulă au avut o copilărie fericită si liniștită, fără evenimente majore.