Durerea dentară. Dr. Carmen Marcu, Președinte A.M.S Galați
De cele mai multe ori când un pacient se prezintă la stomatolog acuză durerea unuia sau mai multor dinți. Chiar dacă durerile sunt percepute în zona arcadelor dentare nu întotdeauna provin de la dinți ci ar putea iradia de la structurile anatomice învecinate: urechi, faringe, glande salivare, sinusuri, articulație temporo-mandibulară. Și tumorile din țesuturile vecine sau anumite afecțiuni psihiatrice pot presupune false dureri dentare.
Durerea este descrisă de pacient cu propriile lui cuvinte iar cunoștințele, experiența și examenul clinic al medicului conduc spre adevărata cauză. Sunt luate în considerație debutul durerii, frecvența (dacă apare des sau mai ales în timpul nopții), factorii de exacerbare sau ușurare (masticația, poziția capului, lichidele reci sau calde). Uneori, o serie simplă de întrebări sau o examinare sumară (observație, percuție) conduc rapid la diagnostic. Alteori este nevoie de investigații complexe (teste de vitalitate, radiografii, chestionarea pacienților în legătură cu existența unor obiceiuri vicioase cum ar fi scrâșnitul dinților, pentru a stabili un diagnostic corect.
Dacă în final suntem conduși catre o durere dentară, această poate surveni de la diferite structuri.
Durerea pulpei dintelui (în canal acolo unde se află și nervul). Prin intermediul unor “atacuri” chimice, bacteriene, termice sau a unor traumatisme acute (lovirea dinților) ori cronice (obiceiuri vicioase) pulpa poate ajunge la inflamație instalându-se astfel pulpita.
Pulpita poate fi reversibilă atunci când încetează durerea după îndepărtarea factorului favorizant. În aceste cazuri se tratează caria sau se folosesc agenți desensibilizanti.
Atunci când durerea spontană durează mai multe ore, are caracter pulsatil și nu dispare nici după îndepărtarea stimulului, pulpita este ireversibilă. În acest caz, de cele mai multe ori se îndepărtează pulpa (pulpectomie), se dezinfectează canalele și se obturează.
Durerea periapicală și periradiculara– presupune inflamarea țesuturilor din jurul dintelui și apare într-un stadiu avansat în care pulpita este neglijată. Dintele este sensibil la percuție, astfel încât pacientul poate semnala cu exactitate dintele afectat. Nervul este deja necrozat sau infectat iar tratamentul presupune mai multe ședințe în procesul de salvare a dintelui pe arcadă. Uneori infectarea pulpei prin comunicarea canalului cu mediul bucal se poate complica prin apariția abcesului peridentar acut. Tratamentul presupune drenajul abcesului și apoi procedurile specifice tratamentului gangrenei în mai multe ședințe.
Cu cât pacientul se prezintă la medic mai rapid, în stadiile incipiente ale afecțiunilor dentare cu atât tratamentul este mai scurt, în mai puține ședințe, mai simplu și mai puțin costisitor.