Infectia latenta cu virusul varicelo-zosterian: Herpesul zoster Conf. Univ. Dr. Luminita Miruna Drăgănescu. Medic primar boli infectioase

Infecţia latentă cu virusul varicelo-zosterian: Herpesul zoster

Herpesul zoster este o afecţiune care apare în mod obișnuit după vârsta de 50 ani la persoane care au avut varicelă. Excepțional apare înainte de 2 ani. Factorii favorizanți pentru apariția herpesului zoster sunt cei care scad imunitatea: neoplazii, diabet zaharat, tratamente imunosupresoare, etilismul, vârsta înaintată, SIDA.

Herpesul zoster  este mai puțin contagios decât varicela (15% contagiozitate). Herpesul zoster este reactivarea virusului varicelo-zosterian (rămas cantonat la nivelul ganglionilor dorsali în cursul primoinfecției = varicela) caracterizat prin erupție veziculoasă localizată pe traiectul unui nerv senzitiv.  Incubația este necunoscută fiind vorba de o reactivare.

Debutul este marcat de apariția unei dureri de tip arsură pe traiectul unui dermatomer și parestezii. Ulterior apare erupția caracterizată de vezicule grupate în buchete, de obicei pe traiectul unui dermatomer, cu aceeași evoluție ca a varicelei. Uneori, erupția poate avea aspect supraetajat- situaţie clinică descrisă prin termenul de “ herpes zoster varicellosus”.

Localizarea herpesului zoster  poate fi: toracic, cranian (oftalmic,facial,trigemen), cervical, lombar, membre.

Complicațiile herpesului zoster sunt: nevralgia zosteriană, suparinfecția leziunilor, meningita, regionalizarea exantemului.

Herpesul oftalmic se poate complica cu keratită, iridociclită sau glaucom secundar

Herpesul zoster se diferențiază de dermitele de contact, de eczeme umede, infecții cu herpes simplex.

Tratamentul etiologic precoce cu aciclovir are efecte imediate și previne persistența nevralgiei zosteriene, foarte invalidantă  mai ales în cazul vârstnicilor. Local, se pot aplica loțiuni calmante sau cu acyclovir dar zona afectată trebuie lăsată liberă, hainele favorizând eroziunea veziculelor şi suprainfecţia acestora.