Limitări aparute in urma subdivizarii tabletelor. GRIGORE NECULAI, farmacist

Comprimatele/tabletele sunt deseori impartite sau subdivizate in vederea optimizarii dozelor, pentru a reduce dificultatile aparute la inghitire, in special pentru batrani si copii, si pentru a scadea costul tratamentului.

    Cele mai intalnite mijloace de impartire a comprimatelor  sunt reprezenate de:

Cele mai intalnite dificulati pe scurt:

1. Divizarea propriu-zisa: cel putin in cazul persoanelor varstnice apar probleme ce tin de dexteritate motorie, de acuitatea vizuala cat si de tulburarile cognitive.

-marimea acestora, duritatea si forma asimetrica pun probleme de cele mai multe ori in impartirea manuala, lucru ce poate fi depasit cu ajutorul dispozitivelor de tipul “PILL-CUTTTER”.

2. Pierdera de masa: prin divizare apare o pierdere produsa de pulverizarea unei anumite cantitati de substanta activa, acest lucru duce la o dozare incorecta.

-In cazul fragmentarii excesive a tabletei folosirea ei este imposibila rezultand astfel o  crestere a costului tratamentului.

3. Instabilitatea chimica: se aplica preponderent pentru acele formulari ce prezinta film gastrorezistent.

-ph-ul gastric influenteaza negativ doza de substanta activa, pe langa aceasta pacientul poate experimenta mai multe efecte adverse din partea tratamentului administrat.

4. Variatia masei tabletei/variatia dozei administrate: acest aspect trebuie avut in vedere mai ales in cazul tratamentelor ce dispun de indice terapeutic mic.

-de cele mai multe ori (pentru tratamentele conventionale) doza medie administrata fiind aceeasi in timp.

5. Medicamentele cu eliberare controlata: aceasta temporizare se datoreaza filmelor de acoperire sau matritelor macromoleculare ce incorporeaza medicamentul.

– aceste tipuri de formulari nu sunt pretabile divizarii.

6. Confuzia/ Non-complianta: cel mai adesea se refera la intelegerea gresita a recomandarii si anume: ½ comprimat sa fie interpretat ca si 1-2 comprimate .

Intr-un studiu1 realizat pe  596 de pacienti din Germania s-au evidentiat urmatoarele:

– 67.2% dintre pacienti rup cel putin o tableta inainte de administrare , dintre acestia :

94.1 % o fac la recomadarea medicului iar 5.6% recurg la acesta metoda pentru a usura administrarea sau pentru a-si modifica doza

       – majoritatea celor chestionati au afirmat ca subdivizarea tabletelor poate duce la scaderea costului tratamentului

       – peste 70% dintre acestia au recunoscut dificultatile pe care le au in impartirea comprimatelor, chiar si-n cazul in care acestea sunt prevazute cu linie mediana pe suprafata lor.

    In concluzie, impartirea tabletelor si a comprimatelor trebuie facuta doar in cazul in care acestea sunt prevazute cu linie de demarcatie in acest sens. De asemenea, acest aspect trebuie luat in considerare doar daca nu se pot gasi alternative medicamentoase pentru tratamentul prescris si cu acordul specialistului.

Bibliografie :

1. R. Quinzler, J. Szecsenyi si W.E.Haefeli, Tablet splitting: patients and physicians need better support. Eur J Clin Pharmacol 63, 1203-1204

2. Aanchal K Saran, Natalie A Holden and Scott R Garrison, Concerns regarding tablet splitting:  a systematic rewiew

3. Carey H, Fondriest M, Cost-savings from an antipsychotic tablet-splitting program: 384-393