Chirurgia plastică este adesea redusă, în mod eronat, la proceduri estetice – Interviu

Interviu cu Şef de Lucrări CRISTINA STĂNESCU, Facultatea de Medicină, Universitatea “Dunărea de Jos” Galaţi Interviu realizat de Alexandra Necşoiu, redactor „CSID“

1.    Care sunt miturile de care vă loviți frecvent legate de chirurgia plastică pe care ați vrea să le demontați?

În contextul actual, chirurgia plastică este adesea înconjurată de o aură de mituri și prejudecăți care distorsionează realitatea acestei specialități medicale complexe şi care pot influența negativ percepția publicului și chiar deciziile pacienților. Consider că este esențial să demontăm aceste percepții eronate, nu doar pentru a informa corect publicul, ci și pentru a proteja sănătatea pacienților.

În primul rând, chirurgia plastică este adesea redusă, în mod eronat, la proceduri estetice  la care pacienţii apelează de multe ori din vanitate. În realitate, aceasta include intervenții reconstructive vitale, adresându-se unor patologii complexe precum malformațiile congenitale, leziunile traumatice, arsurile sau reconstrucțiile post-oncologice, contribuind la restaurarea integrității fizice și a demnității umane. Chirurgia  Plastică  este  o  „ARTĂ”. Aristotel  spunea că  „Arta constă în conceperea rezultatului urmărit înainte de realizarea sa în material” – probabil această calitate este cea mai importantă caracteristică a unui chirurg plastician.

Un alt mit frecvent este legat de riscurile exagerate și durerea asociată intervențiilor. Deși orice act chirurgical implică un anumit grad de risc, chirurgia plastică modernă beneficiază de tehnici minim invazive, protocoale riguroase de siguranță și metode avansate de control al durerii. Astfel, recuperarea este adesea rapidă, iar disconfortul este redus. De asemenea, este important să subliniem că rezultatele nu sunt permanente și nici nu garantează o „perfecțiune” estetică. Corpul uman este supus proceselor naturale de îmbătrânire, iar rezultatele trebuie înțelese ca fiind durabile, dar nu definitive. Așteptările realiste sunt cheia satisfacției postoperatorii.

Un mit cu implicații periculoase este acela conform căruia excizia unei formațiuni cutanate ar putea „declanșa” cancerul. Acest lucru este complet fals. Dimpotrivă, intervenția permite un diagnostic precoce și uneori chiar previne dezvoltarea unor afecțiuni maligne. Orice leziune trebuie evaluată și, dacă este necesar, excizată și analizată histopatologic pentru siguranța pacientului. Această concepție greșită determină mulți pacienți să amâne intervenții necesare şi să se prezinte tardiv la specialist. În realitate, excizia permite diagnosticarea precoce și, în cazurile maligne, tratamentul în stadii incipiente, creşte semnificativ șansele de vindecare. Biopsia sau excizia nu „activează” cancerul. Dacă o leziune este deja malignă, excizia ajută la diagnostic și tratament precoce, cu ameliorarea semnificativă a prognosticului.

În concluzie, consider că rolul nostru de profesioniști în domeniul sănătății este să promovăm o cultură medicală bazată pe educație, empatie și responsabilitate. Combaterea miturilor nu este doar un exercițiu intelectual, ci un act de protejare a sănătății publice și de consolidare a încrederii în actul medical.”

2.    Inteligența artificială este tot mai prezentă în jurul nostru. În prezent, chirurgia plastică în ce fel este influențată de această tehnologie?

Inteligența artificială (IA) a devenit un instrument esențial în medicina modernă, iar chirurgia plastică nu face excepție. Această tehnologie avansată influențează semnificativ modul în care sunt planificate, efectuate și evaluate intervențiile chirurgicale, contribuind la creșterea preciziei, siguranței și satisfacției pacientului.

Cu ajutorul algoritmilor de învățare automată, IA permite analiza detaliată a trăsăturilor faciale și corporale ale pacientului, generând simulări 3D realiste ale rezultatelor posibile. Astfel, chirurgul poate adapta intervenția la particularitățile anatomice ale fiecărui pacient, iar pacientul își poate forma așteptări realiste privind rezultatul final.

Tehnologiile bazate pe IA oferă modele interactive care permit pacientului să vizualizeze în timp real modificările propuse (ex. în rinoplastie sau augmentare mamară). Acest lucru îmbunătățește comunicarea și încrederea în decizia terapeutică. IA poate monitoriza parametrii vitali și poate oferi chirurgului sugestii în timp real, contribuind la reducerea riscurilor și la optimizarea deciziilor intraoperatorii. Prin procesarea datelor clinice și imagistice, IA poate identifica pacienții cu risc crescut de complicații postoperatorii, permițând intervenții preventive și o monitorizare mai eficientă.

Unul dintre cele mai semnificative sisteme robotizate utilizate în chirurgia plastică este sistemul da Vinci, care a fost adaptat pentru a îmbunătăți intervențiile minim invazive, în special cele care necesită o precizie extremă, cum ar fi reconstrucțiile faciale și intervențiile de microchirurgie. În cadrul acestui sistem, chirurgul controlează un robot care efectuează procedura sub ghidaj precis, având acces la imagini 3D de înaltă rezoluție și instrumente care pot efectua mișcări extrem de fine și controlate. Există studii care au demonstrat că utilizarea tehnologiei robotizate în reconstrucțiile faciale a dus la o reducere semnificativă a timpului operator și la o mai bună aliniere a țesuturilor, ceea ce a îmbunătățit aspectul estetic postoperator și a scăzut riscul de complicații.

Platformele de realitate virtuală și augmentată, alimentate de IA, oferă medii de simulare pentru antrenamentul chirurgical, permițând medicilor să exerseze proceduri complexe într-un cadru sigur și controlat.

În concluzie, inteligențan artificială nu înlocuiește chirurgul plastician, ci îl susține, oferindu-i instrumente avansate pentru a lua decizii mai informate, a reduce riscurile și a obține rezultate estetice superioare. Consider că este o colaborare între știință, tehnologie și artă, în beneficiul pacientului.

3.    Unde trageți linia între dorințele estetice și responsabilitatea medicală?

Într-o societate în care imaginea personală este adesea corelată cu succesul, încrederea și acceptarea socială, dorințele estetice ale pacienților sunt firești și, uneori, profund motivate. Însă aceste dorințe pot deveni problematice atunci când sunt alimentate de standarde nerealiste promovate de media și rețelele sociale, când ascund tulburări de percepție corporală (ex. dismorfofobie) sau când sunt motivate de factori externi (presiune socială, relații toxice, traume).

Aici intervine rolul esențial al medicului, nu de a judeca dorința, ci de a o înțelege și de a o filtra prin prisma siguranței și eticii medicale. Responsabilitatea medicului nu se limitează la actul chirurgical în sine. Ea începe din momentul primei consultații și continuă şi după vindecarea completă. Aceasta include identificarea unor posibile tulburări de imagine corporală sau așteptări nerealiste şi refuzul etic al intervenției, atunci când aceasta nu este justificată medical sau poate produce dezechilibre estetice sau psihologice. Ppacientul trebuie să înțeleagă riscurile, limitele și implicațiile intervenției chirurgicale.Chirurgul nu este un „prestator de servicii la cerere”, ci un profesionist care acționează în interesul pacientului, chiar și atunci când acest lucru presupune să spună „nu”. Sunt situații în care pacientul solicită intervenții repetate, disproporționate sau care contravin armoniei anatomice. În aceste cazuri, medicul trebuie să intervină ca educator, explicând consecințele pe termen lung şi în unele cazuri să refuse intervenţia chirurgicală. Medicul are obligația legală și morală de a acționa în limitele competenței sale și în interesul pacientului.

În concluzie, linia dintre dorințele estetice și responsabilitatea medicală este trasată de conștiința profesională, de respectul față de pacient și de angajamentul față de actul medical autentic. Chirurgia plastică nu este despre a face orice este posibil, ci despre a face ceea ce este corect.  Chirurgul plastician nu este doar un tehnician al frumuseții, ci un gardian al echilibrului dintre aspirație și realitate, dintre vis și siguranță.

4.        Cum vedeți relația dintre chirurgia estetică și cea reconstructivă?

Chirurgia estetică și cea reconstructivă sunt două drumuri care pornesc din același punct: grija pentru pacient. Ele se completează reciproc, iar granițele dintre ele devin tot mai fluide într-o medicină centrată pe abordarea holistică a pacientului.

Chirurgia reconstructivă reprezintă o necesitate medicală și funcțională care se adresează defectelor congenitale (ex. Buza de iepure, gura de lup, sindactilie, sindrom Polland etc), traumatismelor, arsurilor şi intervențiilor oncologice. Scopul este restabilirea funcției și a aspectului normal.

Chirurgia estetică este alegere personală în căutarea echilibrului psihologic. Vizează îmbunătățirea aspectului fizic la persoane sănătoase (ex. lifting facial, augmentare mamară, liposucție). Este electivă, dar poate avea un impact profund asupra stimei de sine și identității personale. Deși nu este „necesară” din punct de vedere medical, poate fi esențială pentru echilibrul emoțional al pacientului.

Există şi o zonă de suprapunere, când esteticul devine reconstructiv și invers. De exemplu, o reconstrucție mamară post-mastectomie poate include și o simetrizare estetică a sânului contralateral sau o rinoplastie care îmbunătățeşte aspectul estetic al nasului poate corecta şi o deviație de sept în scop funcțional. Chirurgul plastician modern nu mai separă strict cele două domenii. El evaluează pacientul holistic, ținând cont de nevoile funcționale, de așteptările estetice, de contextul psihologic și social şi de calitatea vieții pe termen lung.

🧾 În concluzie, chirurgia estetică și cea reconstructivă nu sunt două lumi paralele, ci două fațete ale aceleiași misiuni: redarea demnității, încrederii și echilibrului pacientului.
În mâinile unui chirurg empatic și bine pregătit, cele două se completează, se întrepătrund și se transformă într-un act medical profund uman şi de calitate, efectuat cu profesionalism şi empatie.