Acul care vede: Cum a schimbat ecograful tratamentul durerii articulare

Dr. Radu Chindea, medic primar ortopedie
Dr. Mihaela Sârbu, medic primar reumatologie

De luni de zile nu mai puteți dormi de dureri. Ați încercat gelurile de la farmacie, apoi antiinflamatoarele. Ridicatul brațului ca să luați o cană din dulapul de sus a devenit un mic calcul: merită sau nu?
Dacă vă recunoașteți în asta, sunteți într-o companie foarte numeroasă. Și, probabil, într-un loc în care mulți oameni rămân blocați ani la rând: prea „ușor” pentru operație, prea greu pentru a trăi normal. Există însă un drum de mijloc despre care se vorbește prea puțin. Și, în ultimii ani, el a devenit mult mai precis.

Ce este, de fapt, o infiltrație
O infiltrație înseamnă că medicamentul este dus direct la locul care doare — în articulație, în teaca unui tendon, într-o bursă inflamată — în loc să fie înghițit și plimbat prin tot organismul.
Diferența e uriașă. O pastilă traversează stomacul, ficatul, sângele, și abia o fracțiune ajunge acolo unde e nevoie. O infiltrație ajunge de la început unde trebuie, cu o cantitate mult mai mică de substanță. Avantajul e evident la nivelul aparatului musculo-scheletal, pentru că multe dintre structurile care ne dor (tendoane, burse, articulații mici) sunt situate aproape de suprafața pielii, la îndemână.

Diferența dintre „aproximativ” și „exact”
Multă vreme, infiltrațiile s-au făcut ghidat după repere anatomice: medicul palpează, identifică punctele osoase și introduce acul. Pentru articulațiile mari, metoda funcționează rezonabil. Sunt însă două situații în care simpla palpare devine înșelătoare.
Prima: când structura e prea mică. Teaca unui tendon de la încheietura mâinii are câțiva milimetri. Nu ai cum să o „simți” cu degetul cu precizia necesară.
A doua: când anatomia s-a schimbat. În artroze avansate apar osteofite, spațiul articular se îngustează, iar după o fractură veche consolidată reperele osoase nu mai sunt acolo unde te aștepți. Palparea te poate duce, cu cele mai bune intenții, într-o direcție greșită.
Aici intervine ecograful. Nu ca aparat de diagnostic, cum îl știe toată lumea, ci ca ochi în timp real în timpul procedurii.
Pe ecran, medicul vede simultan trei lucruri: structura pe care vrea să o trateze, vasele de sânge și nervii pe care trebuie să îi ocolească, și vârful acului, mișcându-se. Poate corecta traseul din mers, milimetru cu milimetru, și poate verifica, la final, că substanța a ajuns exact unde trebuia, nu în vecinătate. Este diferența dintre a parca într-un garaj pe întuneric și a parca cu lumina aprinsă.

Pentru ce probleme se folosește
Lista e surprinzător de lungă, iar multe dintre denumiri vă vor suna cunoscut:

• Artrozele — umăr, cot, genunchi, șold, practic orice articulație. Este cea mai frecventă indicație.
• Bursitele — inflamația „pernuțelor” care amortizează articulațiile, cel mai des la cot și la genunchi. Ecograful permite și extragerea lichidului, pentru analiză.
• Tenosinovitele — inflamația tecii în care alunecă un tendon. Aici intră și boala de Quervain, cunoscută popular ca „mâna mamei”, care apare frecvent după naștere, de la ridicatul repetat al copilului.
• Epicondilita — cotul tenismenului. Nu trebuie să jucați tenis ca să o faceți; e suficientă o șurubelniță și un weekend de reparații.
• Calcificările de la umăr — depuneri de calciu în tendon, foarte dureroase. Sub ghidaj ecografic pot fi chiar sparte și aspirate.
• Sindromul de canal carpian — amorțeala și furnicăturile din degete, mai ales noaptea.
• Fasceita plantară și pintenul calcanean — durerea de călcâi de la primii pași dimineața.
• Nevromul Morton — durerea arzătoare din talpă, între degete.
• Chisturile — chistul sinovial de la încheietură sau chistul Baker de la genunchi, care pot fi golite prin puncție.
  La acestea se adaugă situațiile în care scopul nu e tratamentul, ci lămurirea diagnosticului: extragerea unei probe de lichid articular pentru analiză sau prelevarea unui fragment dintr-o formațiune.

Ce se injectează
Cel mai frecvent, o combinație de cortizon și anestezic local. Anestezicul aduce ameliorare aproape imediată, iar cortizonul reduce inflamația pe termen mai lung.
Mai există și alte variante, spre exemplu: acidul hialuronic, un fel de lubrifiant care ameliorează alunecarea în articulațiile artrozice, și PRP – plasmă îmbogățită cu trombocite, obținută chiar din sângele pacientului, care stimulează procesele naturale de vindecare.
Aici e important să fim sinceri, pentru că veți auzi și lucruri contradictorii: cortizonul nu e nici miracol, nici otravă. Are efecte adverse – poate decolora pielea la locul injectării, poate subția stratul de grăsime, poate crește temporar glicemia la persoanele cu diabet. Folosit judicios, cu un număr limitat de administrări și cu doze mici, nu produce daune semnificative. Un medic care vă propune o a cincea infiltrație cu cortizon în același genunchi într-un an ar trebui să vă dea de gândit. Unul care vă explică de ce oprește după a doua sau a treia își face treaba corect.

Cum decurge, concret
Procedura durează câteva minute și se face în cabinet, fără internare. Locul se dezinfectează atent și se izolează cu un câmp steril – regulile de asepsie sunt aceleași ca la orice manevră care traversează pielea. Se folosește un ac subțire, iar disconfortul e comparabil cu al unei analize de sânge, uneori cu o senzație de presiune când substanța pătrunde. Plecați pe picioarele dumneavoastră. De obicei se recomandă menajarea zonei o zi sau două, atât.

Beneficiul pe care nu îl vedeți imediat
Există un avantaj care nu se simte în ziua procedurii, dar contează enorm pe termen lung: infiltrația reduce nevoia de antiinflamatoare luate pe gură luni de zile.
Iar asta e important, pentru că antiinflamatoarele orale nu sunt inofensive când devin obișnuință. Consumate îndelungat, cresc riscul de sângerări digestive și de probleme cardiovasculare. Multe persoane le iau ani la rând, fără să discute vreodată cu cineva despre acest lucru. Un tratament local, țintit, administrat de câteva ori, poate scuti organismul de sute de pastile.

Ce nu este
Ca să fim corecți până la capăt: infiltrația nu vindecă artroza și nu înlocuiește fiziokinetoterapia. Cele mai bune rezultate apar când e folosită ca fereastră: reduce durerea suficient cât să puteți face exercițiile care chiar schimbă evoluția pe termen lung.
Nu e nici o soluție universală pentru orice durere. De aceea, primul pas nu e injecția, ci evaluarea corectă.

Dacă vă regăsiți în acest articol
Durerea musculo-scheletală are un obicei prost: ne obișnuim cu ea. O amânăm, o compensăm, ne schimbăm gesturile fără să ne dăm seama. Iar când ne hotărâm în sfârșit să facem ceva, problema e deja veche.
La ReumaDiagnostic evaluăm și tratăm exact acest tip de suferință, printr-un traseu complet: consultație de ortopedie, reumatologie, ecografie musculo-scheletală, imagistică, recuperare medicală și, acolo unde e indicată, infiltrație — toate în același loc, fără plimbări între clinici. Nu trebuie să suportați durerea până când „chiar nu mai merge”.