Un nou studiu dezvăluie mecanismul cerebral care susține motivația pe termen lung

Cercetătorii de la Universitatea Nagoya au identificat rolul esențial al neuronilor orexinergici în menținerea motivației și a comportamentului orientat spre atingerea obiectivelor. Descoperirea ar putea deschide noi direcții terapeutice pentru afecțiuni precum depresia, ADHD sau dependențele.

Ce ne determină să continuăm să depunem efort pentru atingerea unui obiectiv chiar și atunci când sarcina devine din ce în ce mai dificilă? Răspunsul la această întrebare ar putea fi legat de un grup specializat de neuroni din creier, cunoscuți sub denumirea de neuroni orexinergici.

Un studiu recent realizat de cercetătorii de la Universitatea Nagoya din Japonia și publicat în prestigioasa revistă Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America (PNAS) evidențiază faptul că acești neuroni joacă un rol esențial în susținerea motivației și în capacitatea organismului de a persevera în fața provocărilor.

De ce este importantă motivația?

Scăderea motivației reprezintă unul dintre simptomele frecvente întâlnite în numeroase tulburări neuropsihiatrice, inclusiv în depresie, tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) sau în dependențe. Cu toate acestea, mecanismele biologice care stau la baza motivației au rămas insuficient înțelese.

Echipa de cercetare, coordonată de Hiroyuki Mizoguchi, profesor asociat, și Kiyofumi Yamada, profesor emerit ai Facultății de Medicină din cadrul Universității Nagoya, și-a concentrat atenția asupra neuronilor care produc orexină – un neuropeptid cunoscut pentru implicarea sa în reglarea somnului, apetitului și metabolismului energetic.

Deși cercetările anterioare sugerau că orexina influențează și comportamentele motivate, rolul exact al acestor neuroni nu fusese demonstrat până acum.

Un model experimental inovator

Pentru a investiga acest mecanism, cercetătorii au utilizat șobolani modificați genetic („orexin-Cre”), care permit identificarea și manipularea precisă a neuronilor orexinergici. Alegerea șobolanilor, în locul șoarecilor utilizați în majoritatea studiilor, a oferit avantaje importante datorită capacității lor superioare de învățare și efectuare a unor sarcini comportamentale complexe.

Cum a fost măsurată motivația?

Animalele au fost supuse unui test comportamental denumit progressive ratio test, în care numărul de acțiuni necesare pentru obținerea unei recompense alimentare creștea progresiv. Cercetătorii au urmărit momentul în care fiecare animal renunța la sarcină, indicator cunoscut sub numele de breakpoint, utilizat pentru evaluarea intensității motivației.

Rezultatele au arătat că:

• activarea neuronilor orexinergici a determinat creșterea breakpoint-ului, șobolanii fiind dispuși să depună un efort mai mare pentru a obține recompensa;
• în schimb, animalele la care acești neuroni au fost distruși selectiv au renunțat mult mai rapid, sugerând o diminuare semnificativă a motivației.

Activitatea neuronilor crește înaintea recompensei

Folosind tehnica de fotometrie cu fibră optică (fiber photometry), cercetătorii au monitorizat în timp real activitatea neuronilor orexinergici.

Aceștia au observat că activitatea neuronală:

• creștea înainte ca recompensa să fie obținută;
• scădea imediat după primirea recompensei;
• rămânea ridicată atunci când recompensa așteptată nu era oferită.

Mai mult, cu cât efortul necesar pentru obținerea recompensei era mai mare, cu atât activitatea neuronilor orexinergici devenea mai intensă. Acest tipar sugerează că acești neuroni contribuie la transformarea așteptării unei recompense într-o motivație susținută pentru continuarea acțiunii.

Ce se întâmplă dacă acești neuroni sunt inhibați?

Într-o etapă ulterioară, cercetătorii au utilizat optogenetica pentru a controla activitatea neuronilor exact în momentul anticipării recompensei.

Atunci când neuronii orexinergici au fost inhibați:

• motivația animalelor a scăzut considerabil;
• timpul necesar finalizării sarcinilor a crescut;
• breakpoint-ul s-a redus semnificativ.

În schimb, stimularea suplimentară a acestor neuroni peste nivelul lor natural nu a dus la creșterea motivației, deși activarea neuronală a fost confirmată experimental.

Acest rezultat sugerează că neuronii orexinergici sunt indispensabili pentru menținerea comportamentului motivat, însă simpla creștere artificială a activității lor nu este suficientă pentru amplificarea motivației.

Perspective pentru viitor

Potrivit autorilor, următorul pas îl reprezintă identificarea circuitelor neuronale care comunică cu neuronii orexinergici și modul în care acestea influențează comportamentul orientat către obiective.

O mai bună înțelegere a funcției sistemului orexinergic ar putea contribui, în viitor, la dezvoltarea unor terapii inovatoare destinate persoanelor care suferă de tulburări caracterizate prin deficit de motivație, precum depresia, ADHD sau anumite forme de dependență.

„Studiul nostru a demonstrat modificări importante ale activității neuronilor orexinergici în funcție de recompensa anticipată și de efortul necesar pentru obținerea acesteia, sugerând existența unui mecanism prin care creierul transformă așteptările în acțiuni susținute”, a declarat Hiroyuki Mizoguchi, profesor asociat la Universitatea Nagoya.

Sursa: Nagoya University. Study uncovers brain mechanism that drives sustained motivation. Publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), 2026.