Aloe, o farmacie într-o plantă (I)

În jurnalul de bord către Lumea Nouă, Cristofor Columb rezuma esenţa propietăţilor plantei de aloe, scriind: “Totul este în regulă, fiindcă avem aloe la bord”. Numită “planta miracol” de către europeni, “remediul armoniei” în medicina traduţională chuneză, “zeiţa vieţii” de către tibetani, “dar al Afroditei” în cosmetică, planta de aloe a fost utilizată în toate epocile, pe toate continentele şi în toate culturile. În prezent se cunosc 160 de principii active cu proprietăţi depurative, antiinflamatoare şi imunostimulatoare. Principalul element component al plantei de aloe este acemannan-ul, un mucopolizaharid cere întăreşte sistemul imunitar şi potenţează activitatea globulelor macroface, capabile să distrugă celulele tumorale.

În compoziţia chimică a frunzei de aloe vera se găsesc 18 aminoacizi din cei 22 necesari organismului (7 din cei 8 esenţiali: valină, leucină, izoleucină, fenilalanină, metionină, lisină şi threonină), prin care asigură dezvoltarea şi refacerea masei musculare. Deasemenea conţine vitamine (A, B1, B2, B6, B12, C şi E) şi minerale (fier, calciu, magneziu, cupru, crom, iod, seleniu, mangan, zinc) fiind esenţială unei alimentaţii sănătoase, dezvoltarea optimă a organismului şi protejarea sănătăţii. Alte substanţe prezente în frunza de Aloe Vera sunt sterolii (colesterină, sitosterol, campesterol, lupeol), hormonii (auxine şi gibereline), lignină şi saponine , prin care se se adaugă proprităţilor plantei efectul antibiotic, analgezic, antiviral şi antiinflamator. Prezenţa acestor substanţe, împreună în compoziţia chimică a plantei, asigură acesteia un efect de ameliorare sau chiar vindecare unor boli cum ar fi diabet, artrită, hepatită, cancer, HIV, boli cardiovasculare, leucemie, psoriazis, dermatită, fiind numită în diferite studii “planta miracol”.

Principalele familii de principii active

Aloe este constituită din 97% apă. Restul de 3% conţine aproape 160 de principii active care pot fi grupate în trei familii de elemente constituiente.

• Zaharuri complexe, conţinute în gelul intern din frunză. În special acemannan-ul are proprietăţi imunostimulatoare;
• Antrachinone, prezente în partea externă a cojii, care au un important efect laxativ;
• Micronutrienţi, de exemplu săruri minerale, vitamine, aminoacizi, acizi organici, enzime, saponine şi lignine, cu rol nutritiv, antiinflamator, analgezic, antimicotic şi antioxidant.

Importanţa Acemannan-ului

Pulpa frunzei de aloe conţine monozaharide şi polizaharide. Dintre acestea, cel mai important este acemannan-ul, respectiv un lanţ acetilat, hidrosolubil, format dintr-o secvenţă repatată de glucoză şi manoză. Aceste molecule acţionează ca imunostimulator împotriva moleculelor străine de organism sau se comportă ca antigen, provocând întărirea sistemului iminitar al organismului, alertat la confruntarea cu diverşi agresori. Acemannan-ul este capabil să sporească de cel puţin zece ori activitatea globulelor macrofage, care elimină toxinele şi, probabil, celulele tumorale. (va urma)