PILULA DE CULTURĂ

CONTRAATAC AL MODERNITĂȚII…

a.g.secara

Ezra Pound, Opere, I și II, Humanitas  

Primele două volume din seria de „Opere” de Ezra Pound, ediția îngrijită de Horia-Roman Patapievici, în traducerile lui Mircea Ivănescu și Radu Vancu, sunt un adevărat eveniment editorial.

Poezia viitorului, meditația asupra liricului, nu vor putea fi înțelese în întregime fără aceste cărți care ne dezvăluie o personalitate asociată de către Guy Devenport, în anul 1972, cu Picasso, Brâncuși, Wittgenstein, Patapievici comparându-l, acum, cu Stravinski!  

Ezra Pound scrie că „există MAI MULTE în sau pe două pagini de poezie decât în sau pe zece pagini din orice proză, cu excepția acelor câtorva cărți care se înalță deasupra oricăror clasificări, ca orice excepție.” Dar „Poezia este totalitară în orice confruntare cu proza.”  

Cele peste 1200 de pagini sunt și despre acest totalitarism al poeziei, dar și despre o filosofie a culturii care, chiar prin termenul de  „khultură” folosit, arată că se vrea mai mult de atât, meditațiile lui Pound putând fi apropiate de non-conformismul gândirii teoreticianului Eugen Ionescu, „legând”, de pildă, aproape paradoxal, clasicitatea de prospețime: „O carte clasică e clasică nu întrucât se conformează anumitor reguli structurale, sau întrucât i se potrivesc anumite definiții (de care autorul ei nu a auzit, cel mai probabil, niciodată). E clasică grație unei anume eterne și ireprimabile prospețimi.”  

Deși, via Confucius (Kung în carte), se poate spune că se pleacă de la citate precum „Umanitatea? Înseamnă să iubești oamenii. Cunoașterea, să cunoști oamenii.”, Pound, cunoscut pentru simpatii fasciste, ajunge să fie și necruțător precum epoca sa: „Orice om înțelept știe multe lucruri pe care nu le poate împărtăși unuia de inteligență mediocră.”  

Dacă Yeats, în anul 1910, era de părere că nu exista atunci o nouă generație de poeți, ci doar un singuratic vulcan, Pound, dăm în final poeziei sale un prim cuvânt, prin trei ultime versuri din „The Tree”, poemul cu care începe o altă lume pentru oricine se va apropia de Pound: „Totuși am fost copac în mijloc de pădure/ Și-am înțeles destule lucruri pure/ Ce nebunie peste măsură îmi erau până atunci.”