REPERE DIN ISTORIA MEDICINEI

de dr. Ionel Julea

Continuăm cu referințe din istoria medicinei, dar de această dată m-am gandit să nu ne referim la o descoperire sau o invenție medicala, ci să evoc personalitatea unui mare om care a influențat radical dezvoltarea sistemului medical românesc.

Marele chirurg si profesor al Facultății de Medicină București, Constantin Dimitrescu Severeanu, ajuns in București de la Turnu Severin, cu o simpla bocceluța si fără un ban, iși amintește : “Davila m-a intrebat ce doresc si de unde sunt.

I-am raspuns ca din Mehedinti si voi sa intru la scoala lui.”

“- Asa? Domnule Brust, sa inscrii pe baiatul ăsta și să te duci la Hanu Manuc să platești ce este dator; sa-i aduci bagajele.”

Dar cine este Davila?

La 8 Aprilie(?)1828 se naste la Parma (sau Avila) Carlos Antonio Francesco - zis dupa locul nasterii D'Avila - mama sa presupusa fiind contesa  Marie D'Agoult, iubita lui Franz Lizt si mama Cosimei Wagner, viitoarea sotie a lui Richard Wagner. Urmeaza Facultatea  de Medicina la Paris, pe care o absolva in 1853, cand isi ia si doctoratul.

Solicitat de Voda Barbu Stirbey, vine in Romania la 13 martie 1953 pentru o perioada de 3 ani, pentru a organiza sistemul sanitar(va ramane pana la moartea sa). 

Acesta il vede firav si delasator initial, mai ales ca s-a prezentat la curte dupa trei zile, dar, surprinzator, vine cu rezultatul primei inspectii sanitare si proiecte de reforma, acesta folosind timpul pentru a-si cunoaste "domeniul".

Nedescurajat de primele impresii ( ii destainuie ulterior sotiei : "Oamenii acestia ar trebui sa priceapa odata ca daca se insulta spre a se saruta a doua zi si obisnuiesc sa-si ierte lasitatile zilnice din pricina politicii, un om de onoare nu se poate supune unor astfel de moravuri". - 1864), dovedeste o mare vointa de a se lupta cu piedicile administrative si de tot felul in tara in care "totul este de facut", dupa cum spune Jules Michelet.

 Imaginea lui Davila este de om orchestra, trup si suflet pentru ce face, se afla pretutindeni, niciodata in repaus.

 Se casatoreste la 30 aprilie 1961 cu Ana Racovita , din familia Golescu, una din cele mai nobile familii romanesti - nepoata lui Dinicu si Zinca Golescu (prima sotie, Maria, fiica de medic francez si boieroaica romanca, murise la un an dupa casatorie). 

Carol Davila construieste pas cu pas si face sa functioneze un sistem medical organizat, cu serviciu sanitar civil si militar:

• Scoala de felceri – ” mica chirurgie” (1855)
• Scoala secundara de chirurgie cu program scolar – liceal si sanitar-militar (1856); ulterior o transforma in Scoala Nationala de Medicina si Farmacie. Diploma scolii avea deja valabilitate in toate tarile europene. Pentru aceasta, primeste de la fostii compatrioti “Legiunea de Onoare”.

-In anul 1969 face pasul cel mai important, infiintand Facultatea De Medicina.

-Intemeiaza invatamantul farmaceutic si veterinar.

-Infiinteaza Azilul de fete orfane (1861), initial cu 40 de fete adunate din mahalale, apoi la scurt timp, Orfelinatul de baieti.

Existau si asa-zisii ” copii de cutie” (abandonati in ladite) care, dupa venirea lui Carol Davila, trec in grija serviciului sanitar.

Orfanii primesc educatie temeinica, bazata pe lucruri practice, care sa-i ajute in viata.

Ana si Carol Davila sunt considerati, de catre acesti copii, adevarati parinti.

De altfel, in corespondena lor, acestia ii numesc pe copii “ai nostri” sau cei de la azil.

Referirile sunt mai dese la cei din urma.

-Carol Davila s-a ocupat de infiintarea unei scoli pentru surdo-muti, cu atelier de tamplarie si sculptura.

-Fondeaza societati si reviste medicale, printre care Asociatia Medicilor Romani, Monitorul medical, Gazeta spitalelor, etc.

-Infiinteaza (cu sprijinul horticultorului Ulrich Hoffmann) Gradina Botanica din Bucuresti si pune pe picioare serviciul sanitar militar.

-Introduce concursurile medicale si stagiile obligatorii in spitale.

-Pune bazele Farmacopeei romanesti (impreuna cu farmacistul Hepites).

-Introduce consultatii gratuite in spitale pentru bolnavii saraci.

Mereu plecat, activ, Carol Davila se arunca la propriu in “foc si valuri”, participa la razboi, invinge epidemiile de holera si tifos. Face el insusi tifos, consultand soldati si puscariasi deopotriva, la inchisoarea Telega in 1865.

In timpul Razboiului de Independenta din 1877 face un antrax infectios in zona cefei, care va fi operat de urgenta.

Datorita lui, in acest razboi, prin Serviciul Ambulantelor militare si trenurilor sanitare, sunt salvate sute de vieti si 13,000 de bolnavi primesc ingrijiri.

Principele Carol ii telegrafiaza Elisabetei : “Bolnavii primesc ingrijiri.

Davila e pretutindeni, unde ai nevoie de el.”

 In 1874, duminica 13 ianuarie, Carol Davila tinea o conferinta saptamanala la spitalul Coltea, in fata unui public numeros format din studenti, profesori si chiar insasi Regina Elisabeta. 
La final, sotia sa se simte rau si cere putina chinina. Doctorul Bernath ii da, din greseala, stricnina. 
Ramas vaduv cu patru copii, Davila munceste si mai indarjit pana la moatea sa, adica inca 10 ani. 
Carol Davila face parte din marile caractere ale secolului XIX, formand si caracterul elevilor sai, pe care ii trimite la marile facultati  din Paris, Roma, Berlin, Viena, de unde se intorc doctori in medicina si ii inlocuisc pe cei fara titluri academice. 

Posturile nu se mai ocupa decat prin concursuri corecte. Multi din acea generatie au facut un adevarat apostolat in medicina, la sfaturile lui. Sentimental, mangaia si ajuta copiii. Mare filantrop, nu a lasat avere dupa el.

 Datorita lui Carol Davila, s-a castigat un lucru esential in acel sfarsit de secol XIX - increderea in doctori.

 Pentru eminentele servicii aduse tarii, domnul Doctor in Medicina Carol Davila primeste titlul de " Cetatean roman cu dreptul naturalizatiunii celei mari ca recompensa nationala" la data de 31 mai 1868, prin Decret-lege, semnat de Principele Carol.