REPERE DIN ISTORIA MEDICINEI
Dr. Ionel Julea
“INTR-ADEVAR, ZEII AU DECIS CA NU TOATE LUCRURILE SA FIE CUNOSCUTE DE MURITORI, DAR PRIN LUNGI CAUTARI, MURITORII AVANSEAZA IN DESCOPERIREA LOR.” – XENOPHAN DIN COLOPHOM ( 570 i.Hr. – 475 i.Hr)
Continuam cu prezentarea unor descoperiri din domeniul medical, care au influentat civilizatia umana in evolutia sa.
As vrea sa prezentam istoria PASTEI DE DINTI si a PASTEI FLUORURATE.
Civilizatiile antice (greci, romani, chinezi, indieni) foloseau “ paste de dinti”cu o varietate uimitoare de amestecuri cu pulberi abrazive ca cenusa copitelor de vaci sau capre, a cojilor de ou arse , piatra ponce, oase zdrobite , carbune si scoici de stridii.
Egiptenii au compus o pasta de curatare a dintilor de peste 7000 ani. Foloseau lapte de capra pentru o respiratie proaspata. Ca apa de gura, foloseau vinul pur, dar si urina veche pastrata in conditii speciale.(?!)
In secolul IX d. Hr., arabul ZIRYAB (designer si muzician) a inventat o pasta de dinti foarte apreciata in Peninsula Iberica.
In Marea Britanie, in secolul XIX, acestea puteau contine praf de creta, caramida, sare si paine arsa, scortisoara, amestecate cu un praf rosu din mai multe plante.
In 1850, revista FARMERS’ALMANAC (publicatie americana din 1818 pana in prezent), sugera o reteta cu miere, smirna( un tip de rasina) si salvie.
In 1873, compania Colgate initiaza productia in masa a pastei de dinti comercializata in borcane, iar din 1892 sub forma de tub.
In 1892, fizicianul britanic JAMES CRICHTON – BROWN observa ca dietele cu deficit de fluoruri (compusi ce contin fluor) duc la aparitia de dinti “ susceptibili in special sa se degradeze.” Odata cu industrializarea si procesul de rafinare a zaharului, s-a facut imediat si neindoielnic legatura intre consumul de zahar – care duce la inmultirea bacteriilor bucale si producerea unui mediu acid care demineralizeaza smaltul – si incidenta cariilor. In Germania, prima pasta de dinti fluorurata – TANAGRA- apare la putin timp dupa 1900, fiind conceptul chimistului ALBERT DENIGER.
Fluorizarea apei potabile (cu fluorura de sodiu), in SUA si Canada, este rezultatul observatiilor dentistului american FREDERICK McKay care, in 1901, observa pacienti numerosi cu pete albe sau maronii pe dinti, in zona Colorado Springs (numite ulterior “pata maro Colorado”), dar care nu prezentau aproape deloc degradarea smaltului .
Actualmente folosim termenul de “ fluoroza” pentru intoxicatia cu fluor.
Dupa ani de cercetari, McKay si alti cercetatori arata ca rata scazuta a cariilor se datoreaza concentratiei ridicate de fluor (natural) in apa de baut.
Dupa 1945 incepe fluorizarea apei potabile in mai multe state americane, avand ca rezultat o rata scazuta a procesului carios.
In Jamaica s-a fluorizat sarea de masa din 1987, cu rezultate similare.
Potrivit Centrului American pentru Controlul si Prevenirea Bolilor, fluorizarea apei este una dintre cele mai mari zece realizari ale secolului XX in domeniul sanatatii publice.
Cu toate acestea , sunt voci care considera ca fluorizarea pe cale generala nu este etica, sugerand ca este un tratament medical aplicat fara consimtamant.
Au fost chiar adepti ai asa-zisei “ teorii a conspiratiilor” in America anilor 1950, care au sustinut ca fluorizarea este realizata printr-un complot comunist(?!) pentru a imbolnavi cetatenii americani.
Cert este ca exista foarte multe studii in lume, dar nici unul nu a demonstrat cu certitudine asa – zise efecte secundare ale fluorizarii pe cale generala.
Cu sau fara fluor, pasta de dinti ramane un adjuvant indispensabil al igienei dentare.