Înțepăturile de insecte

Farmacist Simona Marin

• Membru al Colegiului
  Farmacistilor din Galaţi

În această perioadă asistăm la una din cele mai plăcute surprize pe care natura ni le pregăteşte în fiecare an: primăvara, cu a ei explozie de culoare, forme, texturi, arome și sunete. Vegetaţia renaşte sub razele blânde ale soarelui, antrenând o forfotă de viaţă ce revine după amorţirea iernii ce a trecut.

Natura ne oferă un spectacol atât de prielnic fizic, cât şi psihic şi e bine să ne bucurăm de binefacerile acestui sezon: de la grădinărit la plimbări sau la practicarea sporturilor în aer liber.

De fapt, toate îndeletnicirile pe care le putem desfășura în aer liber şi în natură sunt propice sănătăţii. Însă, pentru a ne bucura pe deplin de zile frumoase, trebuie să ţinem cont de faptul că odată cu natura, au „reînviat” şi insectele, care pot fi supărătoare pentru noi, provocându-ne neplăceri mai mici sau mai mari. Cel mai adesea ne supără înţepăturile de ţânţari, albine, viespi, căpuşe, purici.

Ţânţarii – La locul muşcăturii de ţânţar se observă una sau mai multe umflături  (dacă au avut loc mai multe muşcături în acelaşi perimetru) ce sunt moi la început, apoi se întăresc şi se înroşesc. Din fericire, în ţara noastră speciile de ţânţari nu transmit (cel mai adesea) boli grave, dar în ţările tropicale bolile transmise sunt dintre cele mai grave cu risc de mortalitate major – malaria, febra Zika, febra Dengue, meningita West Nile, febra galbenă.

În zonele temperate, efectele mușcăturii de țânțar nu sunt de obicei grave și se limitează la prurit (mâncărime) local. Dacă totuși sistemul imunitar este afectat, pot apărea și alte efecte mai severe – erupție cutanată, urticarie, suprainfectarea ciupiturii, umflarea ganglionilor limfatici.

Ca și tratament – se spală pielea cu apă și săpun și se aplică soluții, geluri, creme, spray-uri cu efect calmant. Se poate folosi și compresă cu gheață și un antihistaminic. Pentru a preveni neplăcutele ciupituri, dar și riscul transmiterii unor boli, cel mai bine este să ne ferim de țânțari prin purtarea unor haine adecvate (lungi) și folosirea produselor repelente (loțiuni, spray-uri, brățări).

Înțepăturile de albine și cele de viespi se aseamănă și sunt ceva mai neplăcute și periculoase. În primul rând, durerea înțepăturii poate fi semnificativă, ascuțită, însoțită de înroșire și umflarea zonei, ce poate continua să se umfle în următoarele 2-3 zile.

Această reacție trece cam după 5-10 zile. Reacțiile ușoare și cele moderate pot fi tratate acasă: se spală pielea cu apă și săpun, se aplică comprese cu gheață pentru reducerea inflamației și durerii, se pot folosi loțiuni calmante și antihistaminice.  Însă, la persoanele ce suferă de alergii severe, se poate declanșa șoc anafilactic, ceea ce impune apelarea serviciului de urgență în cel mai scurt timp. Șocul anafilactic poate prezenta următoarele simptome: edeme/umflarea țesuturilor, erupții cutanate, scăderea bruscă a tensiunii arteriale, îngustarea căilor respiratorii și blocarea respirației.

Mușcăturile de căpușe sunt temute pentru bolile pe care le pot transmite. Printre acestea, cele mai periculoase sunt babesioza – o boală ce afectează celulele sângelui și poate provoca complicații severe cu insuficiențe de organ și boala/borelioza Lyme – ce poate duce la afectarea ireversibilă a sistemului nervos.

Deși se consideră că un număr relativ redus de căpușe transmit aceste boli, iar transmiterea necesită atașarea căpușei la corpul victimei o perioadă mai îndelungată, de peste 12-24 ore, îngrijorarea față de acestea este argumentată prin gravitatea deosebită a bolilor ce pot fi transmise. Preventiv este bine să folosim haine adecvate (pantaloni lungi, cămăși cu mâneci lungi) atunci când petrecem timp în natură, în drumeţii, păduri, parcuri dar şi repelenţi (spray-uri, loțiuni) speciali. La întoarcerea acasă este bine să inspectăm cu atenţie pielea, mai ales în cazul copiilor – inclusiv scalpul, după urechi, gâtul, braţele.

Extragerea căpuşei se face folosind o pensetă sau dispozitiv special şi apucând-o de partea cea mai apropiată de piele, de preferat de cap. Se trage constant, fără a forţa, se spală mâinile şi locul înţepăturii, apoi se tamponează cu alcool. Nu se foloseşte vaselină, unguente sau foc pentru a omorâ căpuşa pentru că ea s-ar putea adânci şi mai mult în piele şi poate elibera o cantitate mai mare de salivă, ceea ce creşte riscul de transmitere a bolilor.

Trebuie să mergeţi la medic atunci când o parte din căpuşă rămâne în piele după ce s-a încercat extragerea ei, dacă apare erupţie, dacă zona se infectează sau dacă apar simptome precum febră, durere de cap, oboseală, dureri de muşchi sau articulaţii, rigiditate musculară.

Puricii – Riscul infestării cu purici este mai mare la posesorii de animale de companie, de aceea este foarte important ca micii noștrii prieteni să beneficieze de sfaturile specialiștilor veterinari pentru combaterea acestora. Există diferite specii de purici ce au preferințe pentru sângele diferitelor mamifere (câini, pisici, oameni etc.), însă infestarea poate apărea de la oricare dintre acestea. Zonele preferate sunt cele expuse în timpul somnului: gât, față, mâini, urechi, brațe, picioare. Pentru om, cele mai multe riscuri sunt legate de iritația cutanată pe care o dă mușcătura de purice, mâncărimea, suprainfectarea, privarea de somn etc. În cazurile ușoare și moderate se recomandă spălarea zonei cu apă și săpun, administrarea de loțiuni, creme calmante, administrarea de antihistaminice.

Dacă există riscul de suprainfectare sau dacă apar reacții severe – febră, vărsături, cefalee, reacții anafilactice este necesar consultul medicului. În toate cazurile trebuie luate măsuri de combatere a infestării atât a locuinței cât și a animalelor de companie.

Să nu uităm să ne luăm toate măsurile pentru a ne bucura de vreme bună și zile senine!