REPERE DIN ISTORIA MEDICINEI – DESENELE ANATOMICE ALE LUI LEONARDO
de dr. Ionel Julea
Leonardo da Vinci (15 aprilie 1452 – 2 mai 1519) a fost unul din cei mai de seama reprezentanti ai Renasterii.
Multi cititori ar putea fi familiarizati cu geniul italian ca om de stiinta si artist renumit pentru picturile sale cu Mona Lisa (La Gioconda) – portretul Lisei Gherardinni, sotia lui Francesco del Giocondo, sau capodopera Cina cea de taina (1495 – 1497) din refectoriul (sala de mese) a manastirii dominicane Santa Maria delle Grazie din Milano.
In realitate, a fost un mare universalist. Inca din 1489, in timpul sederii la Milano, isi stabileste planul maret pentru un Tratat de anatomie, un set curprinzator de desene si explicatii ale corpului uman. Desi cu un plan bine conturat, Leonardo nu si-a incheiat niciodata aceasta munca.
Unul din cele mai cunoscute desene ale sale este intitulat “Omul vitruvian”, un studiu al proportiilor corpului uman. A facut, de asemenea, unul din primele desene stiintifice ale unui fat in uter. A realizat o multime de studii constand in desene amanuntite de muschi, tendoane si alte detalii anatomice vizibile.
Ulterior, devenind artist renumit, primeste permisiunea de a face disectii pe cadavre la Spitalul Santa Maria Nuova din Florenta si apoi la spitale din Milano si Roma. A desenat inima, sistemul vascular, organele sexuale si alte organe interne. A studiat diformitati ale fetei, distorsiuni ale mimicii date de nebunie dar si anatomia multor animale, disecand vaci, ursi, maimute, pasari, broaste, etc.
Cele peste 240 de desene foarte detaliate realizate au fost descrise si in cuvinte, cu explicatii extrem de avansate pentru acea vreme, in vederea publicarii tratatului anatomic. De asemenea, sunt fascinante metodele inovative de injectare de ceara in ventriculii creierului, pentru a-i observa mai bine formele.
S-au facut numeroase speculatii dovedite ulterior nefondate – despre metodele(chiar infioratoare pentru acea vreme) de studiu ale cadavrelor, in realitate nu a fost decat fervoarea teribila pentru cunoastere a marelui savant, care de altfel l-a impins mereu inainte.
Toate desenele si notele lui Leonardo da Vinci au ramas la Francesco Melzi, ( unul din elevii lui Leonardo) care intentiona sa le publice, dar care a fost depasit de complexitatea demersului. In timp ce se aflau la acesta, schitele au fost examinate de multi artisti si anatomisti ca Giorgio Vasari, Benvenuto Cellini si chiar Albrecht Durer, care a facut mai multe desene dupa materialul lasat de Leonardo. Ca sa speculez si eu, oare celebrul desen “Maini in rugaciune” al lui Durer are vreo influenta de la Da Vinci? Povestea “clasica” a desenului – pentru cine a citit-o – nu are un fundament real.
Jurnalista Katie Lambert scrie : “Caietele lui sunt atat de superbe, cat si grotesti, cu parti expuse ale corpului, fetusi sau chiar cupluri in timpul actului sexual. Notele care aglomereaza desenele permit chiar o analiza a creierului lui Da Vinci insusi.”
Spre sfarsitul vietii, paralizat fiind, Leonardo primeste vizita Cardinalului Louis d’Aragon si a secretarului sau Antonio de Beatis care ii examineaza parte din schitele anatomice si noteaza apoi in jurnalul sau: “Leonardo are un complicat tratat de anatomie cu demonstratii picturale despre membre, muschi, nervi, vene, articulatii, intestine si orice se poate imagina in corpul uman, ASA CUM NU AU MAI FOST FACUTE PANA ACUM DE NIMENI.”
Intr-adevar, se considera ca daca acestea ar fi fost publicate atunci, ar fi contribuit substantial la progresul medicinei.
Citește mai multe articole din revistă aici!