Hepatitele virale acute şi cronice

Articol realizat de: Conf. univ. dr. Drăgănescu Miruna, Medic primar de boli infecțioase

Iniţiem în acest număr o serie de 4 articole despre hepatitele virale care vor să atragă atenţia asupra  unei importante probleme de sănătate publică , serie ce se va încheia cu numărul din iulie, lună în care OMS marchează Ziua Mondială de Luptă împotriva Hepatitei.

Pentru reducerea poverii patologice reprezentate de hepatitele virale, mai ales în forma lor cronică, OMS a adoptat o strategie care până în 2030 are ca:

Viziune – o lume în care transmisia hepatitelor virale este oprită iar cei infectați au acces la servicii curative.

Scop – eliminarea hepatitelor virale din rândul problemelor majore de sănătate publică

Ținte – reducerea de la 6-10 mil de noi infecții la <1milion și reducerea deceselor de la 1,4 mil la < de 500.000.

Acțiuni – strategii de sănătate publică (profilaxie,diagnostic, tratament)

Conştientizarea publicului larg asupra pericolelor  reprezentate de hepatitele virale care prin evoluţie cronică determină ciroză şi carcinoma hepato-celular este un demers important care poate contribui la scăderea morbidităţii şi mortalităţii prin complicaţiile amintite mai sus.

Hepatitele virale reprezintă afecţiuni inflamatorii ale ficatului determinate de o serie de virusuri care au tropism pentru acest organ la nivelul căruia declanşează un proces tradus clinic printr-o serie de manifestări(semne şi simptome cu caracter inconstant) şi prin modificarea constanta a testelor de laborator(specifice/nespecifice). Hepatitele acute virale definesc acele procese infecţioase care au ca ţintă primară ficatul, fiind determinate de mai multe virusuri numerotate în ordine alfabetică: VHA,VHB,VHC,VHD,VHE,VHG.

Modelul clinico-evolutiv în hepatitele acute: orice hepatită acută, indiferent de etiologie, evoluează după un model clinic comun tuturor hepatitelor acute virale şi care includ:

Incubaţia este asimptomatică iar durata variază de la câteva zile la săptamâni sau luni in raport de virusul implicat.

Perioada preicterică(de invazie) cuprinde simptomatologia premergătoare instalării icterului in care apare:

• un sindrom infecţios general(febră moderată, astenie, mialgii, cefalee),
• un sindrom digestiv nespecific(inapetenţă, greaţă,vărsături,discomfort abdominal, balonare,pierderea gustului pentru fumat, durere in hipocondrul drept)

Perioada de stare (icterică) este caracterizată de prezenţa unor sindroame clinice majore inegale ca durată, intensitate, semnificaţie sau prognostic:

1.Sindrom icteric cu instalare insidioasă, cu urini hipercrome, scaune decolorate uneori prurit.

2.Sindrom hepato-splenomegalic

3.Sindrom dispeptic care se atenuează odată cu instalarea icterului;

4.Sindrom  nervos-astenic: depresie, iritabilitate, insomnie, astenie proporţională cu gradul insuficienţei hepatice

5.Sindrom hemoragipar este rar in formele comune(epistaxis,gingivoragii,meno-metroragii)

Perioada posticterică in care survine declinul semnelor si simptomelor aferente bolii

Perioada de convalescenţă trebuie supravegheată atent clinic si biologic datorită posibilităţii apariţiei recăderilor.