Perfecționismul și anxietatea.

Un nou studiu a exemplificat că tipurile de gândire cum ar fi perfecționismul au fost alăturate simptomelor tulburării de stres posttraumatic (PTSD) și ale tulburărilor legate de anxietatea generalizată.

 

Perfecționismul are la bază nevoia de a excela, la cele mai înalte standarde, fără a lăsa loc pentru eșuare. Astfel își face apariția anxietatea. Oamenii cu mentalități care inclină spre perfecționism tind să fie mult prea autocritici și își pun în spate o povară mult prea mare, pentru a se comporta fără cusur în orice moment. În timp ce perfecționismul este cel mai frecvent văzut ca o caracteristică pozitivă, atributul a fost legat de foarte multe tulburări de anxietate, cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) și tulburarea de anxietate socială (SAD).

 

Toate aceste efecte negative apar pentru că persoanele perfecţioniste au un dialog interior foarte dur cu ele însele. Autocriticismul este ridicat, deseori cred că nu sunt suficient de bune indiferent ce ar face. Modul lor de gândire este dual: ori totul este perfect, ori este un eşec total. Nu există variante de mijloc.

 

O persoană perfecţionistă vrea, de fapt, validarea din partea celorlalţi. Asta se întâmplă pentru că nu are încredere în propria persoană. Dorim să ne executăm lucrurile fără cel mai mic defect sau să fim perfecţi în ochii celorlalți. Doar că acest lucru nu se întâmplă în fiecare caz: e foarte probabil ca cei din jur să nu ia în seamă eforturile noastre. Astfel, scade şi mai mult încrederea în sine.

Cognițiile perfecționiste (PC)

Cercetătorii au început recent să exploreze tiparele de gândire care sunt fundamentul perfecționismul – numite cogniții perfecționiste (PC). Cognițiile perfecționiste includ așteptări cu privire la obținerea perfecțiunii, cum ar fi „Nu suport să greșesc”. Aceste cunoștințe au fost atribuite simptomelor disfuncționale de sănătate mintală, cum ar fi obsesiile, suferința și anxietatea.

 

Constatările implică faptul că oamenii care caută tratament, și care se confruntă cu gânduri mai frecvente despre obtinerea perfecțiunii, au mai multe șanse să aibă simptome mai severe,  dincolo de contribuția sensibilității la anxietate, a deficitelor de reglare a emoțiilor sau a simptomelor depresive. .

 

Autorii discută câteva cauze pentru care cognițiile perfecționiste ar determina creșterea anxietății. O posibilitate este că modelele de gândire perfecționiste măresc sensibilitatea la anxietate provocând o hiper-concentrare asupra perfecțiunii și conștientizarea eșecului, care provoacă mai departe emoții negative.

 

Strategii în vederea diminuarii perfecţionismului.

 

Mindfulness, meditaţie, relaxare

Prin exerciţii de mindfulness, de meditaţie sau de relaxare reuşim să ne focusăm mai mult asupra interiorului, asupra noastră şi mai puţin spre exterior, neutralizăm din tensiuni şi griji şi ne rupem de  criticism şi negativism. Toate au rolul de a ne transfera în prezent.

Schimbarea perspectivei

Pentru că persoanele perfecţioniste se gândesc fie ca există un succes, fie un eşec total şi nu există o cale de mijloc, este necesară alterarea acestui mod alb-negru de a gândi. Aşadar, ele pot încerca o altă perspectivă, văzând totul ca pe o etapă de învăţare, amintindu-şi că e absolut uman să greşească.

Autocunoaştere şi ridicarea nivelului de stimă de sine

Prin autocunoaştere, oamenii câștigă, de cele mai multe ori, încredere în sine. Sau în alte cuvinte, un nivel scăzut al încrederii în sine vine din faptul că nu ne cunoaştem suficient de bine.

 

Autocunoaşterea aduce conştientizarea valorilor, calităţilor, plusurilor proprii, dar şi a lucrurilor pe care le mai avem de îmbunătăţit la noi şi a slăbiciunilor.