Gelozia – Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară
Încă de la începuturile umanității, gelozie și-a făcut simțită prezența, fiind ca o umbră a relațiilor interumane. În primul rând ar trebui să lămurim ce reprezintă această latură a personalității. Din punct de vedere al psihologilor si al filozofilor, gelozia este considerată ca fiind o emotie personală. Ei analizează acest sentiment și îl interpretează in contextul unei infidelități reale sau potențiale care generează în primul rând senzația unei insecurități personale. În cursul istoriei, începând de la Aristotel si Seneca, gelozia fost studiată și s-a încercat explicarea asta. Din acest motiv au apărut multiple teorii care au încercat să descrie motivațiile care stau în spatele acestui sentiment. Astfel teoria evoluționistă explică gelozia diferențiat pe sexe:
- Bărbatul simte gelozia în fața unei potențiale infidelități sexuale, fapt exprimat prin imposibilitatea masculului de a avea certitudinea că puiuțul pe care îl crește este al lui, această teorie fiind explicată și prin similitudinea comportamentală la animale (unele atât de dramatice încât masculul dominant merge până la suprimarea tuturor puilor din ceată)
- Femeile având certitudinea maternității, nu ar fi atât de receptive în fața infidelității sexuale, ci par a fi predispuse la gelozie în fața infidelității emoționale, pentru că femeia ancestrală se temea că masculul ei să nu ducă resursele necesare traiului unei alte femei.
Studiile recente au relevat asocierea gelozie cu nivel scăzut al stimei de sine, una din terapiile propuse având ca obiectiv învățarea cultivării încrederii în propria persoană. Mai mult decât atât, există unii psihologi care afirmă cu convingere că gelozia feminină are o structură paranoidă, în timp ce la bărbați gelozia este dată de orgoliu. Explicația pe care o dau este faptul că femeia este superficială și nu-și cunoaște partenerul pe care îl percepe ca pe un veșnic cuceritor în timp ce bărbatul nu suportă să fie făcut de rușine.
Abordarea modernă a acestui sentiment, prin acceptarea nu e doar manifestări, poate conduce la convingerea că gelozia este o emoție naturală. Studiile au arătat că o persoana din trei a fost a trecut cel puțin o dată în viață prin sentimentul de gelozie.
Ce facem atunci când apare gelozia patologică?
O echipă de cercetători australiei sugerează că gelozia morbidă ar fi o formă a personalității de tip obsesiv-compulsiv și argumentează prin faptul că au rezultate bune în tratamentul geloziei morbide cu aceeași terapie psihotropă care dă rezultate bune și în cazul tulburări obsesiv-compulsive.
În anul 2016 K. Nadal in The SAGE Encyclopedia of Psychology and Gender Thousand Oaks publicată de grupul editorial SAGE, analizează gelozie patologică din punct de vedere psihiatric. Astfel gelozie patologică reprezintă subtipul cel mai întâlnit al tulburărilor delirante, tulburare care este inclusă în: DSM V(Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders) ca fiind o tulburare rară, afectând sub 1% din populația generală. Studiul meta analitic al literaturii de specialitate între anii 1940 și 2002 (cel mai mare realizat până acum) arată publicarea a doar 398 de cazuri din care 298 bărbați și 100 femei (acest lucru contrazic în afirmațiile că gelozia afectează în mod egal ambele sexe). Manifestarea aceste patologii constă în realizarea de scenarii privind fidelitatea partenerului și vânătoarea de indicii care să ducă la demonstrarea realității acestor scenarii. De asemenea orice diferență comportamentală (uneori chiar imaginară) a partenerului este interpretată ca o dovadă drobitoare a infidelității acestuia. Acest tip de gelozie are de foarte multe ori ca efect acțiuni cu caracter dramatic, putem duce uneori și la crima. Prin urmare, atunci când gelozia depășește ca nivel de suportabilitate toleranța unuia dintre parteneri, este cazul de consultare urgentă a unui specialist pentru prevenirea unor acțiuni viitoare. Trebuie subliniat că gelozia, fiind o emoție umană nu poate fi tratată și doar învățăm cum să trăim cu ea.