Există o corelația între acneea rozacee și Helicobacter Pylori?

Introducere

Rozaceea este o afecțiune inflamatorie cronică a pielii caracterizată prin eritem și telangiectazie, care afectează predominant partea centrală a feței, reprezentând aproape 1% din toate afecțiunile cutanate diagnosticate de dermatologi. Este mai frecventă în Europa de Nord și de Vest. A fost poreclit drept „blestemul celților”, deși o astfel de afirmație a fost contestată. Caucazienii sunt mai frecvent afectați de rozacee, care vizează și femeile cu vârste cuprinse între 30 și 60 de ani, de aproape trei ori mai mult decât bărbații. Diagnosticul de rozacee se bazează pe caracteristicile clinice specifice, deoarece nu există un test de laborator care să confirme diagnosticul. Este împărțit în patru subtipuri diferite, eritematotelangiectatic, papulopustular, fimatos și ocular.

Au fost descrise patru stadii ale bolii. În primul rând, înroșirea frecventă; în al doilea rând, eritem facial persistent cu telangiectazii și sensibilitate a pielii; în al treilea rând, papule, pustule, cu modificări oculare (blefaroconjunctivită, meibomită, irită, arsură, mâncărime și fotofobie); și al patrulea, hiperplazia tisulară și rinofimul. Pe lângă simptomele cutanate, unele studii au concluzionat că rozaceea este o afecțiune cu diverse simptome gastrointestinale superioare.

Clasificarea rozaceei este importantă deoarece atât patogeneza, cât și tratamentul corespund formei specifice a bolii. Este probabil ca subtipurile distincte să răspundă diferit la tratament. Cauzele și patofiziologia bolii nu sunt încă clare, deoarece este o tulburare multifactorială.

Semnificația clinică a H. pylori în rozacee

H. pylori sunt bacterii gram-negative care cuprind un număr mare de tulpini diferite. S-a propus termenul „complex de specie Helicobacter pylori”, datorită diversității genetice a H. pylori. Genomii mai multor tulpini au fost complet secvențiați.

Detectarea infecției cu H. pylori se realizează prin mai multe metode. Testul de anticorpi din sânge, testul de antigen al scaunului sau testul de respirație cu uree de carbon – care este metabolizat de bacteria care produce dioxid de carbon detectabil în respirație – sunt toate disponibile.  De asemenea, testul ELISA de urină și biopsia endoscopică cuprind alte opțiuni.

De la descoperirea sa, H. Pylori a fost asociat cu multe boli, nu numai gastrointestinale, ci și hematologice, cardiopulmonare, metabolice, neurologice și dermatologice. În ceea ce privește pielea, există rapoarte pentru implicarea acesteia în patogeneza urticariei cronice spontane, a sindromului Sjögren și a purpurei Henoch-Schonlein.

Au fost efectuate multe studii pentru a evalua legătura dintre infecția cu H. pylori și rozacee, cu toate acestea, există încă controverse în acest sens. Există o lipsă de informații cu privire la caracteristicile genetice și biologia H. pylori . Se propune ca bacteria să producă citotoxine specifice care duc la eliberarea de histamină, prostaglandine, leucotriene și citokine. Mediatorii inflamatori ai unui răspuns imun înnăscut alterat conduc la niveluri mai mari de ROS , în timp ce în rozaceea tratată nivelul menționat mai sus este mai scăzut. Cu toate acestea, nu există caracteristici histologice distincte la pacienții cu rozacee pozitivi pentru infecția cu H. pylori.

Concluzie

Rozaceea este o boală a pielii cu o patogeneză obscure și complicată. Au fost descrise multe mecanisme, dar etiologia acesteia rămâne o enigmă. Nu există dovezi suficiente cu privire la cât de determinant este rolul H. pylori . Potrivit unor autori, rozaceea este corelată cu tulburări gastrointestinale ceea ce justifică examinarea clinică și de laborator ulterioară. Pe baza faptului că studiile nu au fost ample, sunt necesare studii controlate. Cercetările suplimentare sunt obligatorii în domeniul microbiologiei H. pylori deoarece există subtipuri cu diferite niveluri de virulență. Sunt necesare studii ulterioare pentru a explora natura multifactorială a rozaceei pentru a elucida rolul fiecărui factor în patogeneza bolii.