Durerea la nivelul pumnului. – Dr. Chindea Radu, medic specialist ortopedie – traumatologie

Articulația radio-carpiană este o regiune anatomică frecvent expusă traumatismelor și suprasolicitării în timpul mișcărilor repetitive. Inflamația cronică a articulației radio-carpiene este sugestivă pentru boli reumatologice cronice precum poliartrita reumatoidă sau artrita psoriazică.

Localizarea superficială a tendoanelor, recesurilor articulare și structurilor ligamentare, fac ca examinarea ecografică a acestei articulații să ofere informații excelente asupra patologiilor întâlnite la acest nivel.

La nivelul zonei radio-carpiene putem întâlni următoarele afecțiuni:

Tenosinovita de Quervain reprezintă inflamația tecii sinoviale a abductorului lung al policelui și al scurtului extensor. Aceste tendoane alcătuiesc primul compartiment al extensorilor, iar afectarea apare în urma mișcărilor repetitive și microtraumatismelor la nivel local. Boala apare la persoanele cu vârsta între 30-50 ani, mamele reprezentând o categorie în mod particular afectată, acestea având mișcări repetate de abducție a policelui și flexie – extensie a mâinii în timpul îngrijirii copiilor. Durerea apare în dreptul stiloidei radiale în timpul mișcărilor policelui și se accentuează la efort.

Figura 1. Testul clinic Finkelstein este foarte specific pentru diagnosticul tenosinovitei de Quervain și este considerat pozitiv dacă se declanșează durerea la nivelul stiloidei radiale cu flexia pumnului:

Figura 2: Imagine ecografică longitudinală în care se obiectivează inflamația tecii sinoviale corespunzătoare primului compartiment extensor.

Tratamentul constă în fizioterapie, tratament anti-inflamator, infiltrații cu glucocorticoizi sau eliberare chirurgicală în cazurile refractare.

Sindromul de intersecție proximală apare la intersecția tendoanelor ce alcătuiesc primul și al doilea compartiment al extensorilor carpului. Simptomele sunt reprezentate de durere și edem pe fața laterală a antebrațului distal. Această afecțiune este declanșată de mișcări repetitive sau antrenamente sportive.

Ecografia indică locul și gradul afectării tendinoase. Deși principiile tratamentului sunt aceleași, diagnosticul poate fi confundat ușor cu alte patologii: fractură de scafoid, artroză carpo-metacarpiană, chist ganglionar, tenosinovita de Quervain.

Tenosinovita extensorului lung al policelui – anatomia specială a retinaculului extensorilor la acest nivel și tuberculul Lister care acționeaza ca un scripete, fac ca leziunile tendinoase să fie mai frecvente în acest caz. Afectarea poate apărea și în cazul fracturilor distale ale radiusului vindecate vicios sau în caz de implanturi ortopedice care vin în contact cu tendonul. Bolile inflamatorii cronice precum artrita reumatoidă pot duce, de asemenea, la afectare tendinoasă care, în timp, se soldează inclusiv cu ruptura acestuia.

Disocierea scafo-lunată – deși este de cele mai multe ori apreciată pe radiografie (semnul Terry Thomas) și apare în contextul unor evenimente traumatice semnificative, examinarea ecografică dinamică (cu mâna în poziție neutră, respectiv inclinație ulnară) poate pune diagnosticul în cazurile incipiente.

Figura 3:  Disocierea scafo-lunată, semnul Therry Thomas reprezentat de distanța mărită între oasele scafoid și semilunat, expresie indirectă a rupturii ligamentului scafo-lunat.

Figura 4: în stânga – ecografie normală a ligamentului scafo-lunat – structură fibrilară, hiperecogenă și omogenă, cu distanță mică între oasele safoid și semilunat; în dreapta – aspect ecografic în cazul rupturii de ligament scafo-lunat în care acesta are aspect edematiat, îngroșat hipoecogen, însoțită de creșterea distanței între oasele scafoid și semilunat.

Fracturile osului scafoid au o rată mare de complicații dacă sunt depistate tardiv sau tratate necorespunzător. Deși examinarea IRM este de preferat în cazul fracturilor oculte, ecografia poate evalua precis întreruperea corticalei sau neregularități ale acesteia. Tratamentul constă în imobilizare sau fixare chirurgicală cu șurub.

Sindroamele de iritație nervoasă (sindroame compresive) au loc pe fața volară centrală și medială a mâinii în canalul carpian, respectiv canalul lui Guyon.

Canalul carpian adăpostește în interiorul lui 9 tendoane: tendoanele flexorilor degetelor, flexorul lung al policelui și nervul median. Îngroșarea retinaculului flexorilor poate duce la sindroame de iritație nervoasă ce se traduc prin simptome ca dureri, parestezii, uneori ajungându-se până la hipotrofie a mușchilor din regiunea tenară.

Canalul Guyon are în componența sa, nervul ulnar și artera ulnară. Simptomele sunt asemănătoare cu cele din sindromul de tunel carpian, dar regiunea afectată este diferită (mușchiul hipotenar în ramura motorie, degetul V și jumătatea ulnară a degetului IV în teritoriul senzitiv). Tratamentul constă în utilizarea ortezelor specific acestei patologii, infiltrații cu glucocorticosteroizi și eliberare chirurgicală în cazurile refractare.

În reumatologie, ecografia musculoscheletală s-a dovedit a fi foarte importantă atât în diagnosticul, cât și la urmărirea bolilor cronice de tipul Poliartritei Reumatoide, Artritei Psoriazice și Spondilartritelor periferice.

Grupul de studiu al ecografiei musculoscheletale în artrita reumatoidă a definit în 2017 gradele de sinovita de la 0 la 3. În funcție de scorul obținut (cu atât mai mare cu cât gradul afectării și numărul articulațiilor este mai mare) se stabilește atitudinea terapeutică sau necesitatea schimbării tratamentului.