Anorexia – o boala mondenă – Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubară

In ziare si reviste, la televizor, pe strada si in parc, pe retelele de socializare si internet, peste tot se vorbeste despre cure de slabire si despre silueta. Persoanele adulte pot ignora aceste mesaje, insa cei mici vor intelege ca a fi slab este cea mai importanta calitate a vietii.

O mare parte din vina apartine mass-media, care promoveaza celebritatile foarte slabe si care prin mesajele transmise impune niste standard culturale despre greutatea ideala. Foarte multi nutritionisti s-au focusat pe diverse diete, astfel incat in mediile elevate relatia cu mancarea a devenit nenaturala, bazata pe numararea caloriilor.

Presa din toata lumea inclusiv cea din tara noastra a anuntat in luna septembrie 2006, faptul ca la 2 reuniuni majore din lumea modei, cea de la Madrid si cea de la Londra va fi categoric interzis accesul pe podium a asa-numitelor manechine size-0 (cu IMC 17,5). Aceasta hotarare fara precedent a fost luata in urma recomandarii medicilor si a protestelor organizatiilor de protectie a consumatorilor. Avertismentul a fost lansat in urma cresterii ingrijoratoare a cazurilor de anorexie mentala.

Definitia OMS: Anorexia mentală este afecţiunea caracterizată prin pierderea deliberată în greutate, tulburări de imagine corporală şi o tulburare endocrină generalizată care include axul hipotalamo-hipofizo-gonadal care determină întârzierea menarhei sau amenoree secundară .

Anorexia nervoasă este considerată a treia boală cronică a adolescentelor. Un număr mai mare de cazuri este întâlnit la elevele din internate (1-2%, la studente (3,5%) şi la corpul de balerine (7%). Prevalenţa este de 1/1000 de femei între 13-25 de ani, ajungând la un maximum de 1/200 la grupa de vârstă 14-18 ani. Există puţine date cu privire la frecvenţa acestei tulburări la sexul masculin. Aceasta tulburare este mai frecventă în SUA, Canada, Europa de vest, Japonia, Australia si Africa de sud.

Criteriile de diagnostic:

A. Refuzul de a mentine greutatea corporala la, sau deasupra unei greutati normale minime pentru etatea şi înălţimea sa (de ex., pierdere în greutate ducând la menţinerea greutăţii corporale la mai puţin de 85 %din cea expectată; sau imposibilitatea de a câştiga în greutate în perioada de creştere, ducând la o greutate corpo rală sub 85%faţă de cea expectată).

B. Frica intensă de a nu lua în greutate şi de a deveni gras(ă), chiar dacă este subponderal(ă).

C. Perturbarea modului în care persoana îşi percepe şi trăieşte greutatea sau forma corpului, nedatorată influenţei greutăţii sau conformaţiei corporale asupra autoevaluării sau negarea seriozităţii problemei greutăţii corporale actuale scăzute.

D. La femeile postmenarhice, amenoree, adică absenţa a cel puţin trei cicluri menstruale consecutive.