Despre dependenta de gadgeturi si retele de socializare. Autor: Interviu cu Prof. Univ. Dr. Anamaria Ciubara

– Dau dependenta? Cat de usor se instaleaza si de ce picam usor in „plasa” lor?

Odata cu dezvoltarea tot mai puternica a tehnologiei au aparut atat oportunitati si beneficii inimaginabile acum 30 de ani, cat si probleme (unele ajungand pana in sfera patologicului) care nu au putut fi prevazute initial. Astfel dezvoltarea tehnologica si in special a nano-tehnologiei si implicit a gadget-urilor a adus beneficii uriase in dezvoltarea medicine moderne prin aparitia unor noi metode de diagnostic si tratament (spre exemplu: capsula inteligenta pentru endoscopie digestive sau exoprotezele digitale in amputatiile membrelor). Pe langa confortul si cresterea calitatii vietii pe care o ofera persoanelor adulte, gadget-urile si-a gasit multiple aplicatii practice in procesele educationale si dezvoltarea psihomotorie atat pentru copii normali cat si in cazul celor care prezinta diverse abilitati. Una dintre principalele probleme legate de tehnologia este aparitia addictiei legate de gadget-uri. Acest tip de addictie este similar cu celelalte tipuri de dependente manifestandu-se prin urmatoarele simptome: cresterea tolerantei, pierderea controlului, sindromul de sevraj, esecul tentativei de renuntare la dependenta, continuarea “consumului” in ciuda constientizarii efectelor negative, negarea existentei addictiei, schimbari dramatice, neasteptate in viata personala.

– Cum se manifesta? Cum iti dai seama ca esti dependent?

In 2006, psihiatrii de la Stanford University au elaborate si aplicat un chestionar care a avut ca obiectv stabilirea daca exista un grad de compulsivitate in utilizarea internetului pe telefon. Desi rezultatele au fost semnificative statistic, acestia concluzioneaza ca este necesara o abordare mai profunda si efectuarea de studii suplimentare.

Incepand din acest an apar in reviste prestigioase din literatura de specialitate peste 3.800 de articole privind studii care analizeaza diverse tipuri de dependente dezvoltate in relatie cu facilitati tehnologice.

Pentru a putea spune dacă o persoană dă semne de dependenţă de facilitati tehnologice trebuie observa anumite aspecte ca (12):

• Timpul zilnic petrecut în fata calculatorului, telefonului, etc în alt scop decat profesional;
• Perioada maximă dintre două utilizări ale gadget-ului pe care persoana o poate tolera;
• Relaţia dintre activitatea de pe gadget şi celelalte activităţi curente;
• Sentimentul oferit de această activitate (satisfacţie, excitare psihică, etc.)
• Capacitatea de a renunţa la începerea acestei activităţi sau de a o întrerupe dacă este necesar;
• Aspecte ca atenţia acordată hranei şi îngrijirii corporale;
• Influenţa activităţii cu gadget-ul asupra vietii personale sociale, însingurare şi izolare, relaţii tensionate cu ceilalţi, în special cu rudele apropiate.

– Cum scapi de dependentele acestea in conditiile in care lumea moderna, practic, le incurajeaza? Asta in conditiile in care pe telefon/tableta/calculator/internet putem face din ce in ce mai multe lucruri …. De ce e greu sa scapi de ele?

În cadrul protocoalelor terapeutice elaborate pana in prezent, programul de tratament pentru dependența de gadget-uri este un program complex, cu multe componente menite să răspundă ansamblului de efecte și consecințe din viața fiecărei persoane, îmbinând armonios cele doua elemente importante ale procesului de recuperare, și anume psihoterapia și tratamentul medicamentos. Astfel, într-o primă etapă este desemnată o echipă terapeutică formată din manager de caz, terapeut individual și psihiatru, care analizează situația pacientului în ansamblul ei (13):

• Managerul de caz – urmărește aspectele familiale, sociale, profesionale și juridice împreună cu rolul acestora în recuperare (factori favorizanți și obstacole în recuperare).
• Psihiatrul – are în vedere aspectele legate de sănătatea fizică și psihică, evalueaza riscul de sevraj, apreciază necesitatea și modalitatea în care va fi realizată dezintoxicarea.
• Terapeutul individual – în această etapă rolul său este de a identifica resursele personale ale clientului, nivelul de conștientizare a afecțiunii, motivația pentru schimbare, încrederea în potențialul propriu de schimbare și importanța pe care o acordă recuperării.

 Toate acestea sunt aspecte pe baza cărora se dezvolta un program individualizat de tratament – stabilirea obiectivelor, abordarea terapeutică, modalitățile de tratament, intervențiile, frecvența ședințelor, durata în timp – fiind recomandate și ajustate permanent în funcție de toți acești factori

– E o trasatura comuna a dependentelor, aceea ca se instaleaza usor si scapi greu de ele?

Tinerii pasionaţi de gadget-uri pot cădea într-o dependenţă asemănătoare celei prezente în cazul consumatorilor de heroină. Activitatea pe diverse device-uri produce endorfine, de aceea dau dependenta la fel ca cele de noroc sau ca drogurile (smoking included, sa nu uitam) (8). Asadar, este necesar un tratament similar celorlalte dependente, tratament care in tarile (mai) civilizate implica terapeuti specializati si activitati create special pentru dependentii de gadget-uri si retele socciale. Simptome precum izolarea adolescenţilor în propria cameră, ignorarea familiei şi a prietenilor sau renunţarea la o alimentaţie şi o igienă regulată sunt întâlnite, conform medicilor americani, şi la dependenţii de droguri.

– Retelele de socializare, intial, au avut drept scop fix asta, socializarea. Problema e ca, din pacate, au o latura negativa extrem de puternica, daca-mi permiti sa spun asta. Spre exemplu, oameni care doar asa vad acum „socializarea” si care au uitat ce inseamna sa stai face to face cu cineva. Avem „prieteni” pe fb si Instagram, dar unii in viata reala n-au niciunul. Ce se intampla? Ne izoleaza acest tip de „amicitie virtuala”?

Rezultate contradictorii sunt publicate de doua universitati importante din Statele Unite. Astfel in anul 2009, Ohio State University, realizeaza un studiu pe 219 studenti, dintre care 102 studenti restantieri si 117 integralisti, concluzionand ca un factor important care a determinat nepromovarea examenelor este utilizarea excesiva a retelelor de socializare si in mod particular a Facebook-ului. In anul 2014, Reynol Junco de la Iowa State University, publica in Journal of Applied Developmental Psychology un articol in care afirma ca reteaua de socializare Facebook nu influenteaza procentul de promovabilitate in randul studentilor acestei universitati.

2013 este anul in care University of Arizona da publicitatii un studio care arata ca pentru persoanele de peste 65 de ani Facebook-ul este un factor deosebit de important in preventia degradarii sanatatii mintale, avand rol cheie in imbunatatirea functiei cognitive.

Profesorul Uri Nitzan de la Tel Aviv University’s Sackler Faculty of Medicine si psihiatru la  Shalvata Mental Health Care Center publica in 2012 in Israel Journal of Psychiatry and Related Sciences un articol in care demonstreaza implicarea utilizarii retelei de socializare Facebook in declansarea unor episoade psihotice la persoane fara istoric de manifestari psihotice sau abuz de substante psihotrope. In fiecare dintre cazurile studiate a fost pusa in evidenta o legatura clara in utlizarea retelei de socializare si dezvoltarea si exacerbarea simptomelor psihotice. incluzand fenomene psihoproductive, anxietate, confuzie asociate cu intensificarea utilizarii retelei de socializare.

Stim deja ca retelele de socializare pot fi si periculoase (hoti care te urmaresc cand pleci de acasa, agresori care isi racoleaza victimele… ). Cat de mult e bine sa te expui? Pana unde sa mergi, unde te opresti si ce trebuie sa eviti?

Fenomenul retelelor de socializare are o amploare din ce in ce mai mare, putandu-se observa comportamente aberante din ce in ce mai des la persoanele din anturajul nostru. Spre exemplu, mi-a fost relata situatia in care 2 colegi, aflati in aceeasi camera si care aveau contact vizual, comunicau prin reteaua de socializare Facebook. Acest model comportamental, poate conduce cu usurinta la idea ca retelele de socializare online reprezinta un factor care poate conduce la izolarea sociala cel putin la persoanele care au o predispozitie in acest sens.

In concluzie, utilizarea retelelor de socializare online trebuie privita cu deosebita atentie si este recomndata o utilizare ponderata si recunoasterea imediata a manifestarilor care ar putea conduce spre manifestari psihopatologice.