Farm. Iulian Bounegru,
Vicepreședintele Colegiului Farmaciștilor Galați

Magneziul este un mineral cu localizare predominant intracelulară. Majoritatea magneziului din organism este concentrat în oase şi în muşchi.

Cantitatea din sânge (care se observă la analize) nu reflecta cu acurateţe nivelul total de magneziu al corpului, deoarece numai 1% din acesta se afla în lichidul extracelular.

Magneziul îndeplineşte numeroase funcţii în organism, prezenţa acestuia este indispensabilă în aproape toate procesele metabolice.

Un raport echilibrat între magneziu și calciu este vital pentru o funcție musculară sănătoasă. Calciul este responsabil pentru contracția musculară, în timp ce magneziul pentru relaxare.

Dacă există un deficit de magneziu, calciul este stocat în exces în muşchi și aceştia nu se mai pot relaxa. În consecinţă, apar crampele musculare dureroase.

Chiar și o carență ușoară de magneziu scade nivelul de energie produs la nivel celular și poate duce la stări de oboseală. Legătura cu deficitul de magneziu devine mai evidentă odată cu apariţia crampelor musculare, mai ales în timpul somnului. Crampele musculare apar mai frecvent la nivelul gambei, degetului mare şi labei piciorului.

               Cine poate avea deficit de magneziu?

1. Persoanele cu afecțiuni gastrointestinale

Diareea cronică și malabsorbția grăsimilor din boala Crohn, enteropatia sensibilă la gluten (boala celiacă) și enterita regională pot duce la scăderea în timp a magneziului. Rezecția sau ocolirea intestinului subțire, în special a ileonului, duce de obicei la malabsorbție și pierdere de magneziu.

•  La persoanele în vârstă

Persoanele în vârstă au un aport dietetic mai mic de magneziu decât adulții mai tineri.

Absorbția de magneziu din intestin scade și excreția renală de magneziu crește odată cu vârsta.

Adulții mai în vârstă au, de asemenea, mai multe șanse să aibă boli cronice sau să ia medicamente ceea ce le poate crește riscul de epuizare a magneziului.

• Pacienţii cu diabet zaharat

Deficitul de magneziu datorat unei creșteri a excreției urinare de poate apărea la persoanele cu rezistență la insulină și / sau diabet de tip 2.

• Consumatorii de alcool

Deficitul de magneziu este frecvent la persoanele cu alcoolism cronic. La aceste persoane este datorat unui aport alimentar redus, probleme gastro-intestinale, (inclusiv vărsături, diaree rezultate din pancreatită), disfuncție renală cu excreție excesivă de magneziu în urină, epuizarea fosfatului, deficit de vitamina D, cetoacidoză acută alcoolică.

Hiperaldosteronismul secundar bolilor hepatice poate contribui la scăderea de magnezemiei.

• Unele medicamente
  • Diuretice (scot apa și electroliții din organism)
  • Chimioterapice,
  • Corticoizi, 
  • Antidiabetice, 
  • Antibiotice
  • Contraceptive orale
  • Inhibitorii pompei de protoni (medicamente care scad secreția acidă a stomacului ex. omeprazol)
• În perioadele de stres,
• Persoanele cu afecțiuni ale paratiroidelor
• În cazul pierderilor de apă (transpirații excesive, vomă, diaree)
• Pacienții cu afecțiuni renale
• Persoanele care suferă de HIV,
• Persoanele cu afecțiuni pancreatice sau ale ficatului .
• În timpul sarcinii și al alăptării
• Persoanele foarte active care își supun mușchii unui efort foarte mare, transpiră excesiv – iar nevoia de magneziu crește vertiginos. În special, sportivii de performanţă, al căror corp este expus la efort îndelungat, pot fi serios afectați de deficitul de magneziu. Magneziul ajută la creşterea rezistenţei şi a capacităţii de efort.

Ce alimente conțin magneziu?

Magneziul se găsește în alimente vegetale, animale și în băuturi. Legumele cu frunze verzi, precum spanacul, leguminoasele, nuci, semințele și cerealele integrale sunt surse bune. În general, alimentele care conțin fibre alimentare conțin magneziu.

Unele tipuri de prelucrare a alimentelor, cum ar fi rafinarea boabelor în moduri care îndepărtează germenii și tărâțele bogate în nutrienți, scad substanțial conținutul de magneziu. Sursele alimentare selectate de magneziu sunt enumerate în tabelul 2.

Apele minerale pot fi, de asemenea, surse de magneziu, dar cantitatea de magneziu din apă variază în funcție de sursă (variind de la 1 mg / L la mai mult de 120 mg / L).

Aproximativ 30% până la 40% din magneziul alimentar consumat este de obicei absorbit de organism.

Suplimente alimentare

Suplimentele de magneziu sunt disponibile într-o varietate de forme: oxid, citrat clorură, sulfat, carbonat, orotat.

Absorbția din diferite tipuri de suplimente de magneziu variază. Formele de magneziu care se dizolvă bine în lichid sunt absorbite mai bine în intestin decât formele mai puțin solubile. În general magneziul în formele de orotat, aspartat, citrat, lactat și clorură este absorbit mai bine având o biodisponibilitate superioară formelor de oxid și sulfat de magneziu. Doze foarte mari de zinc din pot interfera cu absorbția de magneziu și pot perturba echilibrul de magneziu din organism.

Deficiența de magneziu

Deficiența de magneziu datorată unui aport dietetic scăzut este neobișnuită la persoanele sănătoase, deoarece rinichii limitează excreția urinară a acestui mineral. Cu toate acestea, aporturile reduse sau pierderile excesive de magneziu din cauza anumitor afecțiuni, alcoolismul cronic sau utilizarea anumitor medicamente pot duce la deficiențe  grave.

Semnele precoce ale deficitului de magneziu includ pierderea poftei de mâncare, greață, vărsături, oboseală și slăbiciune. Pe măsură ce deficiența de magneziu se înrăutățește, pot apărea amorțeală, furnicături, contracții și crampe musculare, convulsii, schimbări de personalitate, ritmuri cardiace anormale și spasme coronariene. Deficiența severă de magneziu poate duce la hipocalcemie sau hipokalemie (niveluri scăzute în calciu sau, respectiv, potasiu), deoarece homeostazia minerală este perturbată.

Un aport scăzut magneziu induce modificări ale căilor biochimice care pot crește riscul de îmbolnăvire în timp.

       Beneficiile consumului de magneziu

Hipertensiunea și afecțiunile cardiovasculare

Studiile de până acum au descoperit însă că suplimentarea cu magneziu scade tensiunea arterială într-o mică măsură. Suplimentarea cu magneziu timp la hipertensivi duce la o reducere cu 3-4 mmHg a teniunii sistolice si  2-3 mmHg a tensiunii arteriale diastolice.

O dietă care conține mai mult magneziu datorat fructelor și legumelor, mai multe produse lactate  scade tensiunea arterială sistolică și diastolică cu o medie de 5,5  mmHg.

Studiul aterosclerozei în comunități a evaluat factorii de risc pentru boala cardiacă și nivelurile de magneziu seric. După 12 ani de urmărire, indivizii cu mai mult magneaziu seric au avut un risc redus cu 38% de moarte subită cardiacă în comparație cu indivizii cu magneziu redus.

Aporturile mai mari de magneziu ar putea reduce riscul de accident vascular cerebral.

        Diabetul de tip 2

Persoanele cu diete care contin cantități mai mari de magneziu au  un risc semnificativ mai mic de diabet, posibil datorită rolului important al magneziului în metabolismul glucozei. Hipomagnezemia (magneziul scazut) poate agrava rezistența la insulină, o afecțiune care precede adesea diabetul sau ar putea fi o consecință a rezistenței la insulină. Diabetul conduce la pierderi urinare de magneziu, iar inadecvarea ulterioară a magneziului poate afecta secreția și acțiunea insulinei, agravând astfel controlul diabetului.

O creștere de 100 mg / zi a aportului total de magneziu a scăzut riscul de diabet cu 15%.

Osteoporoza

Magneziul este implicat în formarea oaselor. Magneziul afectează, de asemenea, concentrațiile hormonului paratiroidian și a vitaminei D, care sunt regulatori majori ai homeostazei osoase. Femeile cu osteoporoză au niveluri de magneziu serice mai mici decât femeile cu osteopenie și cele care nu au osteoporoză sau osteopenie. Deficiența de magneziu ar putea fi un factor de risc pentru osteoporoză.

Studiile sugerează că o creștere aportului de magneziu din alimente sau suplimente ar putea crește densitatea minerală osoasă la femeile în vârstă.

Dietele care furnizează niveluri crescute de magneziu sporesc sănătatea oaselor.

        Migrene

Deficiența de magneziu este asociata cu durerile de cap, inclusiv eliberarea de neurotransmițători și vasoconstricția. Persoanele care se confruntă cu cefalee au niveluri mai mici de magneziu seric.

Studiile au aratat reduceri ale frecvenței migrenelor la pacienții care foloseau până la 600 mg / zi magneziu. Administrarea a 300 mg de magneziu de două ori pe zi, fie singur sau în combinație cu tratamentul medicamentos, poate preveni migrenele.

        Depresie

Magneziul joacă un rol critic în funcția creierului și starea de spirit, iar nivelurile scăzute sunt legate de un risc crescut de depresie.

Unii experți spun că numeroasele cazuri de depresie și boli mintale sunt datorate conținutului redus de magneziu al alimentelor moderne.

Suplimentarea cu acest mineral ajuta la reducerea simptomelor depresiei – și, în unele cazuri, rezultatele pot fi covârșitoare.

       Riscurile excesului de magneziu

Prea mult magneziu din alimente nu prezintă un risc pentru persoanele sănătoase, deoarece rinichii elimină cantitățile în exces din urină.

Cu toate acestea, doze mari de magneziu din suplimente alimentare sau medicamente duc adesea la diaree care poate fi însoțită de greață și crampe abdominale.

Formele de magneziu la care s-au raportat cel mai frecvent reacții ca diareea includ clorura, gluconatul și oxidul de magneziu.

Doze foarte mari de laxative și antiacide care conțin magneziu (peste 5.000 mg / zi magneziu) au fost asociate cu toxicitate, inclusiv hipermagnezemie fatală.

Simptomele toxicității de magneziu, pot include hipotensiune, greață, vărsături, înroșire facială, retenție de urină, ileus, depresie și letargie, slăbiciune musculară, dificultăți de respirație, bătăi neregulate ale inimii și stop cardiac.

Riscul de toxicitate cu magneziu crește la pacienții cu funcția renală afectată  deoarece capacitatea de a elimina excesul de magneziu este redusă.